3 definiții pentru scrâșnit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCRÂȘNIT2, -Ă, scrâșniți, -te, adj. Care își găsește expresia într-o scrâșnire, asemănător unei scrâșniri. – V. scrâșni.
SCRÂȘNIT2, -Ă, scrâșniți, -te, adj. Care își găsește expresia într-o scrâșnire, asemănător unei scrâșniri. – V. scrâșni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
scrâșnit2, ~ă a [At: COȘBUC, P. II, 79 / Pl: ~iți, ~e / E: scrâșni] 1 (D. stări afective) Care este exprimat prin scrâșnete (1) Si: (îvr) scrâșnitor (2). 2 (D. manifestări ale oamenilor) Care este însoțit de scrâșnete (1) Si: (îvr) scrâșnitor (3). 3 (Pex) Care este reținut (ca să nu izbucnească) Si: (îvr) scrâșnitor. 4 (D. cuvinte, propoziții etc.) Rostit printre dinți (trădând supărare, furie, ură etc. abia stăpânită). 5 (D. zgomote) Care este de scurtă durată, aspru și neplăcut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRÎȘNIT2, -Ă, scrîșniți, -te, adj. Care își găsește expresia într-o scrîșnire, într-o mînie sau o durere stăpînită. Între acești mucenici, care cu adevărat îndurau dureri scrîșnite, se găsea un soldat cu numele Barnaru. MIRONESCU, S. A. 117. ◊ (Rar, ca expresie a veseliei) Fără să-i pese de aceste amenințări, Stroe Vardaru hohotea cuprins de o scrîșnită înveselire. C. PETRESCU, A. R. 32. ♦ (Despre cuvinte, propoziții) Rostit printre dinți, mîrîit. (Adverbial) Mă bucur prea mult de asta... mormăi scrîșnit Jder, dar te rog încă o dată să binevoiești a ieși. SADOVEANU, F. J. 158.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
scrâșnit, scrâșnităadjectiv
- 1. Care își găsește expresia într-o scrâșnire, asemănător unei scrâșniri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Între acești mucenici, care cu adevărat îndurau dureri scrîșnite, se găsea un soldat cu numele Barnaru. MIRONESCU, S. A. 117. DLRLC
- (Ca expresie a veseliei) Fără să-i pese de aceste amenințări, Stroe Vardaru hohotea cuprins de o scrîșnită înveselire. C. PETRESCU, A. R. 32. DLRLC
- 1.1. (Despre cuvinte, propoziții) Rostit printre dinți. DLRLCsinonime: mârâit
- Mă bucur prea mult de asta... mormăi scrîșnit Jder, dar te rog încă o dată să binevoiești a ieși. SADOVEANU, F. J. 158. DLRLC
-
-
etimologie:
- scrâșni DEX '98 DEX '09