SCRÎȘNIT², -Ă, scrîșniți, -te, adj. Care își găsește expresia într-o scrîșnire, într-o mînie sau o durere stăpînită. Între acești mucenici, care cu adevărat îndurau dureri scrîșnite, se găsea un soldat cu numele Barnaru. MIRONESCU, S. A. 117. ◊ (Rar, ca expresie a veseliei) Fără să-i pese de aceste amenințări, Stroe Vardaru hohotea cuprins de o scrîșnită înveselire. C. PETRESCU, A. R. 32. ♦ (Despre cuvinte, propoziții) Rostit printre dinți, mîrîit. (Adverbial) Mă bucur prea mult de asta... mormăi scrîșnit Jder, dar te rog încă o dată să binevoiești a ieși. SADOVEANU, F. J. 158.