2 definiții pentru mârâit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mârâit2, ~ă a, av [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 80 / Pl: ~iți, ~e / E: mârâi] (Rar; d. vorbe, vorbire) 1-2 (Rostit) printre dinți, nedeslușit, cu nemulțuire, enervare. Si: mormăit, 3-4 (Rostit) printre dinți, nedeslușit Si: mormăit, 5-6 (Rostit) în silă, pe un ton posac, nemulțumit Si: mormăit.
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎRÎIT2, -Ă adj. (Rar; despre vorbe, vorbire) Printre dinți, nedeslușit (indicînd nemulțumire, enervare); mormăit. (Adverbial) Spuse mîrîit, acru: – Ce, mă, ai venit să vezi dac-am murit ? CAMIL PETRESCU, O. II, 80. - Pl.: mîrîiti, -te. – V. mîrîi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mârâit (adj.)
mârâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)