14 definiții pentru scrutător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRUTĂTÓR, -OÁRE, scrutători, -oare, adj. Care privește atent, pătrunzător. ♦ Fig. Care analizează minuțios. – Scruta + suf. -ător.

SCRUTĂTÓR, -OÁRE, scrutători, -oare, adj. Care privește atent, pătrunzător. ♦ Fig. Care analizează minuțios. – Scruta + suf. -ător.

SCRUTĂTÓR, -OÁRE, scrutători, -oare, adj. (Despre ochi, priviri) Care privește atent, pătrunzător. Din clipa aceea, cîntărețul începu să calce mai drept, privirea îi era mai scrutătoare, gloria la care visase părea că e pe drumul adeveririi. ARDELEANU, D. 291. Cine să fi fost de vină? Ochii, fiindcă erau cenușii, vărgați și scrutători? BASSARABESCU, S. N. 28. După o repede privire scrutătoare, Adela a făcut critica complectă a încăperii, înșirînd toate lipsurile unui confort relativ. IBRĂILEANU, A. 66. ◊ (Adverbial) O privi un răstimp atît de scrutător, că ea se miră. REBREANU, R. I 157. ♦ Fig. Care cercetează cu de-amănuntul, care analizează minuțios. Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează Ce tablourile minte, ce simțirea simulează. EMINESCU, O. I 35.

SCRUTĂTÓR, -OÁRE adj. Atent, cu priviri pătrunzătoare. ♦ (Fig.) Care cercetează amănunțit. [< scruta + -(ă)tor].

SCRUTĂTÓR, -OÁRE adj. atent, cu priviri pătrunzătoare. ◊ (fig.) care cercetează amănunțit. (< fr. scrutateur, lat. scrutator)

SCRUTĂTÓR1 adv. În mod foarte atent; cu multă atenție. A privi ~. /<fr. scrutateur, lat. scrutator

SCRUTĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre privire sau despre ochi) Care scrutează; care cercetează cu multă atenție; iscoditor. 2) fig. (despre persoane) Care examinează cu minuțiozitate pentru a pătrunde în esența lucrurilor. /<fr. scrutateur, lat. scrutator

scrutător a. care cercetează cu deamăruntul: priviri scrutătoare. ║ m. 1. cel ce scrutează; 2. cel însărcinat cu verificarea scrutinului.

* scrutătór, -oáre adj. Care scrutează: privirĭ scrutătoare. S. m. Acela care verifică scrutinu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scrutătór adj. m., pl. scrutătóri; f. sg. și pl. scrutătoáre

scrutătór adj. m., pl. scrutătóri; f. sg. și pl. scrutătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCRUTĂTÓR adj. 1. v. atent. 2. v. perspicace.

SCRUTĂTÓR s. v. cercetător, om de știință.

scrutător s. v. CERCETĂTOR. OM DE ȘTIINȚĂ.

SCRUTĂTOR adj. 1. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, sfredelitor, străpungător. (O privire ~; ochi ~.) 2. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.)

Intrare: scrutător
scrutător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrutător
  • scrutătorul
  • scrutătoru‑
  • scrutătoare
  • scrutătoarea
plural
  • scrutători
  • scrutătorii
  • scrutătoare
  • scrutătoarele
genitiv-dativ singular
  • scrutător
  • scrutătorului
  • scrutătoare
  • scrutătoarei
plural
  • scrutători
  • scrutătorilor
  • scrutătoare
  • scrutătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)