scrutător, ~oare [At: CR (1833), 210²/32 / V: (înv) ~tat~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr scrutateur, lat scrutator] 1 a (D. ochi sau, pex, d. oameni) Care privește atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător Si: (rar) scurmător (6). 2 a (D. privire) Pătrunzătoare. 3 a Care analizează minuțios. 4 a Care surprinde esența. 5 sm (Înv) Cercetător (17). 6 sm (Îdt) Persoană care făcea parte din comisia însărcinată cu adunarea și numărarea voturilor sau cu supravegherea scrutinului. Si: (îdt) scrutinător. 7 sm (Iuz) Persoană care consemna în scris discuțiile purtate într-un consiliu (al unei bănci sau al unei societăți comerciale).