SCRISA s. f. art. Ursită, soartă, fatalitate. Măi soldat din vînători, Un’ ți-a fost scrisa să mori? CAMILAR, N. II 20. Aș fi poftit și eu să fiu vînător, dar scrisa mea a fost să fiu mai degrabă vînat. SADOVEANU, O. L. 72. Aceasta-i scrisa florilor: resfiră Miresme dulci și mor fără de veste. IOSIF, P. 40. ♦ Persoană predestinată să fie soțul sau soția cuiva. Din una, din alta, se înțeleseră la cuvinte. Vezi că, măre, ceasta era scrisa lui. ISPIRESCU, L. 124. În cele din urmă se hotărî... să se ducă să-și caute scrisa. id. ib. 259.