16 definiții pentru scripcă scripică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRÍPCĂ, scripci, s. f. (Reg.) 1. Vioară3. 2. Sunet, cântec de vioară3. ♦ Arta, meseria de scripcar. – Din rus. skripka.

SCRÍPCĂ, scripci, s. f. (Reg.) 1. Vioară3. 2. Sunet, cântec de vioară3. ♦ Arta, meseria de scripcar. – Din rus. skripka.

scripcă1 sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~ptă, (reg) ~pică (A: nct) / Pl: ~pci și (rar) ~pce / E: ucr, rs скрипка] (Reg) 1 Vioară. 2 (Îs) ~ mare Contrabas (1). 3 (Îs) ~ de hluj Jucărie făcută dintr-un cocean de porumb, asemănătoare cu o vioară, cu care se joacă iarna copiii. 4 (Îe) A fi gol ~ A fi dezbrăcat. 5 Parte dintr-o melodie (sau, pex, melodie) interpretată la vioară. 6 Arta de a mânui vioara Si: (reg) scripcărie (1). 7 (Pex) Meseria de violonist Si: (reg) scripcărie (2).

SCRÍPCĂ, scripci, s. f. 1. (Mold.) Vioară, violină. Și arcușul îi cădea spre gîtul scripcii, pe struna cea subțire, drept la locul trebuitor. HOGAȘ, H. 44. Și cîte și mai cîte nu cîntă Mihai lăutariul din gura și din scripca sa răsunătoare. CREANGĂ, A. 118. Stați aici în colț puțintel și vă gătiți scripcile. ALECSANDRI, T. 1109. ◊ Expr. A se potrivi ca scripca cu iepurele = a nu se potrivi de loc. 2. Sunet, cîntec de scripcă (1). Cobza zvîcnea scurt și întors în loc peste scripcă și țambal. CAMIL PETRESCU, O. I 117. ♦ Meseria de scripcar. Pîinea mi-o cîștig cu scripca. CAMILAR, N. I 166.

SCRÍPCĂ ~ci f. reg. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanță pe care sunt întinse patru coarde, care produc sunete, când se trece peste ele cu arcușul (sau când sunt ciupite); vioară; violină. A cânta la ~. /<ucr., rus. skripka

scripcă f. Mold. vioară: veniți cei cu scripcele AL. [Rus. SKRIPKA].

scrípcă f., pl. ĭ (rus. skripka. V. scripete și gripcă). Est. Vioară (instrument muzical).

scripică[1] sf vz scripcă1

  1. Accent necunoscut – informație luată din definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scrípcă (reg.) s. f., g.-d. art. scrípcii; pl. scripci

scrípcă s. f., g.-d. art. scrípcii; pl. scripci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCRIPCĂ s. (MUZ.) vioară, violină, (pop.) diblă, lăută, (reg.) ceteră.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scrípcă (-ci), s. f. – Vioară. Rus. skripka (Tiktin), din sl. skripati „a scîrțîi”. Este dubletul lui scripete (var. scripet, scrip(e)ț), s. n. (palan, mufă, macara), megl. scripeati, din bg., slov. skripec, sb. skripac. Der. scripcar, s. m. (violonist; insectă, Saperda carcharias); scripcăraș, s. m. (greier, Gryllus campestris).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: scripcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scripcă
  • scripca
plural
  • scripci
  • scripcile
genitiv-dativ singular
  • scripci
  • scripcii
plural
  • scripci
  • scripcilor
vocativ singular
plural
scripică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.