7 definiții pentru scormonit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCORMONÍT s. n. Scormonire. – V. scormoni.

SCORMONÍT s. n. Scormonire. – V. scormoni.

scormonit1 sn [At: DL / Pl: ? / E: scormoni] (Rar) 1-8 Scormonire (1-8).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCORMONÍT s. răscolire, scormonire, zgândărire, (pop.) scociorâre. (~ul jarului.)

SCORMONIT s. răscolire, scormonire, zgîndărire, (pop.) scociorîre. (~ jarului.)

Intrare: scormonit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scormonit
  • scormonitul
  • scormonitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scormonit
  • scormonitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scormonit (s.n.)

etimologie:

  • vezi scormoni
    surse: DEX '98 DEX '09