scormonire sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) ~olire / Pl: ~ri / E: scormoni] 1 Săpare de gropi, șanțuri în mod superficial și dezordonat în pământ sau alte materii solide Si: (rar) scotocire (1), scormoneală (1), scormonit¹ (1), scurmare (4), (îvp; fam) scociorâre (1), scociorât (1), (îrg) scârmănare, (îrg) scrobeleală (1), scorbelit¹ (1), scorbelire (1) scobârlire, (înv) scodolire (1), scodormolire (1), (reg) scofeleală (1), scofelitură (1), (reg) scârmocire (1), scoberlire (1), răcălire², râcâire¹ (1). 2 Aruncare în toate părțile pentru a pătrunde, pentru a găsi ceva în interiorul pământului sau al altor materii solide pentru a realiza ceva etc. Si: (rar) scotocire (2), scormoneală (2), scormonit¹ (2), scurmare (5), (îvp; fam) scociorâre (2), scociorât (2), (îrg) scârmănare, scorbelire (2), (înv) scodolire (2), scodormolire (2), (reg) scofeleală (2), scofelitură (2), (reg) scârmocire (1), (îrg) scorbeală (2), scoberlit¹ (2), scoberlire (2), răcălire², râcâire¹ (2). 3 (Rar) Mișcare a focului, a jarului (cu un instrument) pentru a face să se învioreze, să ardă mai bine Si: răvășire, (rar) scormoneală (3), (îrg) scorbeleală (3), scorbelire (3), scorbelit¹ (3), scormonit¹ (3), (îvp; fam) scociorâre (3), scociorât (3), (reg) scofeleală (3), scofelitură (3), (îrg) scărmănare (3), (înv) scotocire (3), (reg) scornire (6). 4 Cercetare amănunțită peste tot sau într-un anumit loc, răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală ceva) Si: scotoceală, scotocire (4), scotocit¹, (rar) scormoneală (4), scormonit¹ (4), cotrobăire, (îvp) scociorâre (4), scociorât (4), (reg) scofeleală (4), scofelitură (4), (îrg) scorbeleală (4), scorbelit¹ (4), scorbelire (2), scortelire, (reg) scofelire, scofelit¹ (1). 5 (Fig) Stârnire. 6 (Fig) Cercetare (2). 7 (Îvr) Trezire (din somn). Si: (îrg) scorbeleală (6), (rar) scormoneală (7). 8 (Îvr) Iritare. 9 (Îvr) Plictisire.

SCORMONIRE, scormoniri, s. f. Acțiunea de a scormoni și rezultatul ei.

scormolire sf vz scormonire

scormonire s. f., g.-d. art. scormonirii; pl. scormoniri

scormonire s. f., g.-d. art. scormonirii; pl. scormoniri

scormonire s. f., g.-d. art. scormonirii; pl. scormoniri

SCORMONIRE s. 1. răscolire, scormonit, zgândărire, (pop.) scociorâre. (~ jarului.) 2. v. scurmare.

SCORMONIRE s. 1. răscolire, scormonit, zgîndărire, (pop.) scociorîre. (~ jarului.) 2. rîcîială, rîcîit, rîcîitură, scurmare, scurmătură, (înv., pop. și fam.) scociorîre, scociorît. (~ pămîntului cu ghearele.)