zgândărire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (rar) ~rare / Pl: ~ri / E: zgândări] 1 Mișcare (cu un instrument) a focului, a cărbunilor, a jarului etc. pentm a face să ardă mai bine Si: (rar) scormonire (1), (înv; pfm) scociorâre, (îvr) zădăritură (1). 2 (Fig) Stare de nervozitate crescută Si: agasare (1), agitare (6), ațâțare (10), enervare (2), indispunere, iritare, întărâtare, sâcâială, sâcâire, surescitare, surescitație, (rar) stârneală, (îvp) stârnire, ciudire (4), zădărâre (1), zădăritură (2), (arg) șucăreală (1). 3 Frecare (repetată) a unei răni, a unei bube etc. cu unghiile sau cu un obiect tare, producând iritare, inflamare etc. Si: scărpinare (1), (înv) zădărâre (2), (reg) zădăreală (3), zgâire (1), (îvr) zgâncelire, zgâmăitură (1), zgâmuială (1), (îvr) zădăritură (3).

zgândărare sf vz zgândărire

zgîndărire s.f Acțiunea de a zgîndări și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zgîndări.

ZGÎNDĂRIRE, zgîndăriri, s. f. Acțiunea de a zgîndări.

ZGÎNDĂRIRE, zgîndăriri, s. f. Acțiunea de a zgîndări; scormonire; fig. ațîțare, întărîtare, sîcîire.

zgândărire s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăriri

zgândărire s. f., g.-d. art. zgândăririi; pl. zgândăriri

ZGÂNDĂRIRE s. 1. râcâială, (pop.) scociorâre, (reg.) zgâpcilire, (Olt.) zgâmăire. (~ unei răni.) 2. răscolire, scormonire, scormonit, (pop.) scociorâre. (~ jarului.)

ZGÎNDĂRIRE s. 1. rîcîială, (pop.) scociorîre, (reg.) zgîncilire, (Olt.) zgîmăire. (~ unei răni.) 2. răscolire, scormonire, scormonit, (pop.) scociorîre. (~ jarului.)