sclipitor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: sclipi + -tor] 1-2 a (Și prin lărgirea sensului) Care sclipește (1-2) Si: scânteietor (1-2), strălucitor, (asr) sclipind, (pfm) sclipicios (1-2), (înv) scânteios (1), scânteind, sclipit² (1-2), (reg) sclipos. 3 av (Ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ) Foarte. 4 a (Reg; fig) Luxos. 5 a (D. privire, ochi) Care are o strălucire specifică, vie, ce trădează un sentiment puternic, o stare de spirit intensă Si: scăpărător (9), scâteietor (3), (înv) scâteios, sclipit² (3). 6 a (Fig: d. oameni) Dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit și de obicei spontan (ce impresionează puternic). 7 a (D. manifestări, însușiri ale oamenilor) Care arată, denotă o inteligență, un talent sclipitor (6) Si: scăpărător (11), scânteietor (5), strălucitor. 8 a (Reg; îc) Goj -~ Ileană (Cetonia-aurata). 9 a (Ent; reg; îc) Gâză ~oare Licurici (Lampyris noctiluca).