O definiție pentru sclintire

Explicative DEX

SCLINTI vb. IV v. scrânti.

Intrare: sclintire
sclintire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclintire
  • sclintirea
plural
  • sclintiri
  • sclintirile
genitiv-dativ singular
  • sclintiri
  • sclintirii
plural
  • sclintiri
  • sclintirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scrânti, scrântescverb

  • 1. tranzitiv A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și-a scrîntit... vrun picior, dîndu-se de-a tumba pe vro căpiță de fîn. HOGAȘ, M. N. 28. DLRLC
    • format_quote Valeu!... că mi-am scrîntit piciorul. ALECSANDRI, T. I 113. DLRLC
    • format_quote Mîna pe baltac punea, Drept către zapciu pornea... Mîn-a dreaptă Că-i frîngea Și p-a stîngă I-o scrîntea. TEODORESCU, P. P. 603. DLRLC
    • 1.1. figurat Deforma, poci, strica. DLRLC
      • format_quote Crezînd că drege ceea ce aripa zdrobitoare a timpului... stricase la gingașul monument al lui Neagoe, el n-a făcut altceva decît a-l altera și mai tare, decît a-l ciunti, a-l păta, a-l știrbi și a-l scrînti în multe părți ale sale. ODOBESCU, S. II 513. DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble familiar A o scrânti = a face o prostie, o gafă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: greși
      • format_quote Dascălul văzu că a cam scrîntit-o, și o întoarse pe foaia ailaltă. ISPIRESCU, L. 273. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a se țicni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă i s-a scrîntit mințile, am eu pe cine mîna să i le pună la loc. CARAGIALE, O. III 90. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.