8 definiții pentru schelălăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHELĂLĂÍ, pers. 3 schelắlăie, vb. IV. Intranz. A chelălăi. – Pref. s- + chelălăi.

A SCHELĂLĂÍ pers. 3 schélălăie intranz. 1) (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuțite, dese și repetate. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge cu sughițuri dese și repetate. /s + a chelălăi

schelălăì v. a chelălăi: (câinii) schelălăesc sălbatic, rod oasele deoparte AL. [V. chelălăì].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*schelălăí (a ~) vb., ind. prez. 3 schelắlăie, imperf. 3 sg. schelălăiá; conj. prez. 3 să schelắlăie

schelălăí vb., ind. prez. 3 sg. schélălăie

schelălăesc, -lăește 3, -lăiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHELĂLĂÍ vb. a chelălăi, a scheuna, (reg.) a țilăi. (Câinele ~.)

SCHELĂLĂI vb. a chelălăi, a scheuna, (reg.) a țilăi. (Cîinele ~.)

Intrare: schelălăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schelălăi
  • schelălăire
  • schelălăit
  • schelălăitu‑
  • schelălăind
  • schelălăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • schelălăie
(să)
  • schelălăie
  • schelălăia
  • schelălăi
  • schelălăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • schelălăie
(să)
  • schelălăie
  • schelălăiau
  • schelălăi
  • schelălăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

schelălăi

etimologie:

  • Prefix s- + chelălăi.
    surse: DEX '09