3 definiții pentru scheamăt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHEÁMĂT, scheamete, s. n. (Reg.) Sunet caracteristic prin care câinele anunță apropierea vânatului sau o stare fizică neplăcută. – Contaminare între scheau și geamăt.

SCHEÁMĂT, scheamete, s. n. (Reg.) Sunet caracteristic prin care câinele anunță apropierea vânatului sau o stare fizică neplăcută. – Contaminare între scheau și geamăt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scheámăt s. n., pl. scheámete


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scheámăt, scheámăte, s.n. (reg.) 1. grup de sunete caracteristice, prin care câinele anunță apropierea unui animal sălbatic. 2. grup de sunete prin care unele păsări anunță apropierea unui pericol.

Intrare: scheamăt
scheamăt substantiv neutru
substantiv neutru (N9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scheamăt
  • scheamătul
  • scheamătu‑
plural
  • scheamete
  • scheametele
genitiv-dativ singular
  • scheamăt
  • scheamătului
plural
  • scheamete
  • scheametelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)