19 definiții pentru sarcofag sarcofagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SARCOFÁG, sarcofage, s. n. (în Antichitate) Sicriu monumental executat din piatră, bronz etc. (artistic ornamentat). ♦ Monument funerar în formă de sicriu. [Var.: (rar) sarcofágiu s. n.] – Din fr. sarcophage, lat. sarcophagus.

SARCOFÁG, sarcofage, s. n. Sicriu antic făcut din piatră, bronz etc. (artistic ornamentat). ♦ Monument funerar în formă de sicriu. [Var.: (rar) sarcofágiu s. n.] – Din fr. sarcophage, lat. sarcophagus.

SARCOFÁG, sarcofage, s. n. 1. Sicriu monumental din antichitate, făcut din piatră. Mai fiecare casă din Celei trebuie să aibă... un jgheab, un tron, un prag făcut dintr-un sarcofag roman. GALACTION, O. I 119. În sarcofagele egiptene s-au găsit boabe de grîu care au rodit după o așteptare de trei mii de ani. CAMIL PETRESCU, O. II 33. Sînt mai adesea morminte din epoca romanilor și conțin, în mare parte, sarcofage din piatră văroasă. ODOBESCU, S. II 141. 2. Monument funerar în formă de sicriu. – Variantă: sarcofágiu, sarcofagii (C. PETRESCU, A. 315, BOLINTINEANU, O. 306), s. n.

SARCOFÁG s.n. 1. Sicriu făcut din piatră. 2. Monument funerar în formă de coșciug. [Pl. -ge, var. sarcofagiu s.n. / cf. lat. sarcophagum, gr. sarkophagos < sarx – carne, phagein – a mânca].

SARCOFÁG s. n. 1. sicriu antic, din piatră, bronz etc. ornamentat artistic. 2. monument funerar în formă de sicriu. (< fr. sarcophage, lat. sarcophagus, gr. sarkophagos)

SARCOFÁG ~ge n. Sicriu monumental făcut din piatră sau din alt material dur (cu ornamente artistice). /<fr. sarcophage, lat. sarcophagus

sarcofag n. 1. mormânt în care cei vechi puneau cadavrele ce nu se ardeau; 2. reprezentarea unui coșciug la mari ceremonii funebre; 3. mormânt de un caracter monumental.

* sarcofág n., pl. e (vgr. sarkophagos, carnivor, mormînt, d. sárx, sarkós, carne și phago, mănînc). Secriŭ (de ordinar de peatră) în care ceĭ vechĭ puneaŭ morțiĭ pe care nu-ĭ ardeaŭ: sarcofagele Egiptenilor.

SARCOFÁGIU s. n. v. sarcofag.

SARCOFÁGIU s. n. v. sarcofag.

SARCOFÁGIU s.n. v. sarcofag.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sarcofág s. n., pl. sarcofáge

sarcofág s. n., pl. sarcofáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SARCOFÁG s. v. coșciug, sicriu.

sarcofag s. v. COȘCIUG. SICRIU.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sarcofág, -ă, adj. (înv.; despre animale) carnivor.

SARCO- „carne, mușchi, țesut muscular, sarcom”. ◊ gr. sarx, sarkos „carne” > fr. sarco-, engl. id., it. id., germ. sarko- > rom. sarco-.~bază (v. -bază), s. f., ginobază cărnoasă în formă de disc; ~carp (v. -carp), s. n., 1. Fruct cărnos. 2. Mezocarp cărnos sau suculent al unor fructe; ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare dură a testiculelor; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri cărnoase; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) care se răspîndesc cu ajutorul propriilor fructe cărnoase; ~derm (v. -derm), s. n., strat median cărnos existent între sămînță și învelișul extern; sin. sarcodermă; ~dermă (v. -dermă), s. f., sarcoderm*; ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu carne; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze cărnoase; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., În formă de sarcom. 2. adj., Asemănător cu carnea. 3. s. n., Leziune cutanată infiltrativă și nodulară; ~lemă (v. -lemă1), s. f., membrană periferică a fibrelor musculare striate; ~liză (v. -liză), s. f., proces de distrugere histolitică a fibrelor musculare striate; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul mușchilor; ~mer (v. -mer), s. n., porțiune a unei miofibrile, circumscrisă de două striuri ale lui Amici; ~micete (v. -micete), s. f. pl., grup de ciuperci cu țesut cărnos; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., citoplasmă a fibrei musculare; ~plast (v. -plast), s. n., celulă din care se formează fibrele musculare striate; ~plastic (v. -plastic), adj., relativ la sarcoplasmă; ~pod (v. -pod), adj., cu suport cărnos; ~poietic (~poetic), adj., care formează mușchi; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe cărnoase; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a extractelor animale; ~zom (v. -zom), s. m., parte contractilă a unei fibre musculare.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SARCOFÁG (< fr., lat.; {s} sarco- + gr. phagein „a mânca”) s. n. (În Antic.) Sicriu monumental executat din lemn, piatră, ceramică sau bronz, decorat uneori cu motive ornamentale, inscripții ș.a. Cele egiptene (din vremea Dinastiei cinci) erau de formă antropoidă; cele romane imitau adeseori forma unei case.

Intrare: sarcofag
substantiv neutru (N3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarcofag
  • sarcofagul
  • sarcofagu‑
plural
  • sarcofage
  • sarcofagele
genitiv-dativ singular
  • sarcofag
  • sarcofagului
plural
  • sarcofage
  • sarcofagelor
vocativ singular
plural
sarcofagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarcofagiu
  • sarcofagiul
  • sarcofagiu‑
plural
  • sarcofagii
  • sarcofagiile
genitiv-dativ singular
  • sarcofagiu
  • sarcofagiului
plural
  • sarcofagii
  • sarcofagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)