SAIVAN s. n. (Mold.) Cort deschis, mobil, destinat domnitorului sau înalților demnitari (turci sau români). Dacă au descălecat împăratul sub saivan, i-au închinai daruri Duca-Vodă. PSEUDO-MUSTE. Și marsără așa cu toții la un loc, ... până la un săivan a pașii, ce era întinsu. NECULCE. Si saivantul este întins pre malul Dunării. GHEORGACHI; cf. PSEUDO-COSTIN ; CRB, 163^r. Variante: saievant (PSEUDO-MUSTE), saivant (GHEORGACHI), seivan (PSEUDO-COSTIN). Etimologie : tc. sayvan; saivant < tc. dial. sayvant. Cf. o t a c, ș a t o r.