17 definiții pentru sacrilegiu sacrilej


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [Var.; (înv.) sacriléj s. n.] – Din fr. sacrilège, lat. sacrilegium.

SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [Var.: (înv.) sacriléj s. n.] – Din fr. sacrilège, lat. sacrilegium.

SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor sfinte, p. ext. a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pîngărire. Copiii cutezară să ceară... înlocuirea cu două tablouri mai apropiate de moda artistică a timpului. Ideea fusese însă respinsă de Elena și Constantin Lipan cu indignare, ca un necugetat sacrilegiu. C. PETRESCU, C. V. 90. – Variantă: sacriléj (CARAGIALE, S. U. 84) s. n.

SACRILÉGIU s.n. Necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt, a unui lucru deosebit de scump. [Pron. -giu, var. sacrilej s.n. / cf. lat. sacrilegium, it. sacrilegio, fr. sacrilège].

SACRILÉGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump. (< lat. sacrilegium, fr. sacrilège)

SACRILÉGIU ~i n. Act de profanare a lucrurilor sacre (sau demne de respect); pângărire. [Sil. sa-cri-le-giu] /<lat. sacrilegium, fr. sacrilege

sacrilegiu n. 1. pângărirea celor sfinte; 2. hulirea unui preot sau a unei persoane demnă de venerațiune.

* sacrilégiŭ n. (lat. sacrilegium). Profanare de lucrurĭ saŭ de persoane sacre: a lovi un preut e un sacrilegiŭ.

SACRILÉJ s. n. v. sacrilegiu.

SACRILÉJ s. n. v. sacrilegiu.

SACRILÉJ s.n. v. sacrilegiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sacrilégiu (sa-cri-) [giu pron. giu] s. n., art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art. sacrilégiile (-gi-i-)

sacrilégiu s. n. (sil. -cri-) [-giu pron. -gĭu], art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art. sacrilégiile (sil. -gi-i-)

sacriléj (= sacrilégiu) s. n., pl. sacriléjii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SACRILÉGIU s. 1. v. profanare. 2. impietate. (A comis un ~.)

SACRILEGIU s. 1. batjocorire, necinstire, pîngărire, profanare, spurcare, violare, (înv. și pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfînt.) 2. impietate. (A comis un ~.)

Intrare: sacrilegiu
sacrilegiu substantiv neutru
  • silabație: -cri-
  • pronunție: -giu pr. -gĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacrilegiu
  • sacrilegiul
  • sacrilegiu‑
plural
  • sacrilegii
  • sacrilegiile
genitiv-dativ singular
  • sacrilegiu
  • sacrilegiului
plural
  • sacrilegii
  • sacrilegiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacrilej
  • sacrilejul
  • sacrileju‑
plural
  • sacrilejii
  • sacrilejiile
genitiv-dativ singular
  • sacrilej
  • sacrilejului
plural
  • sacrilejii
  • sacrilejiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)