sărbezi³ v vz serbezi¹

sărbezi² [At: I. GOLESCU, C. / V: ser~, (reg) săb~, sălb~, selb~, zer~^[1] / Pzi: 3 ~zește, (reg) sărbade / E: sarbăd²] 1 vr (Îrg; c. i. lapte, rar c. i. alte produse lactate sau alimente) A se acri (în urma alterării). 2 vr (Îvr; fig; c. i. oameni) A deveni aspru, sever, rigid. 3-4 vri (Reg; d. dinți) A (se) strepezi (1). corectată

sărbezi¹ ssp vz searbăd² corectată

SĂRBEZÍ, sărbezesc, vb. IV. Refl. (Și în forma serbezi) 1. (Despre lapte) A se altera, a-și pierde gustul, a se înăcri. Oalele... trebuiesc să fie foarte bine curățate, căci altfel se sărbezește laptele. PAMFILE, I. C. 21. 2. (Despre obiecte vopsite) A-și pierde coloritul viu, a deveni șters. Se face un fel de leșie, în care se moaie repede cîte un scul... apoi se pune în apă rece, ca să se stîmpere și să nu se serbezească. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 91. 3. (Despre oameni) A deveni slab, palid, lipsit de putere. Așa tare mă serbezisem de acea toacă îndrăcită [a gloanțelor], încît mă pot jura că am stat toată ziua în mijlocul focurilor, nu cu inima, ci cu țigareta în dinți. ODOBESCU, S. III 595. ◊ Tranz. Fata cadiului... Vederile mi-a slăbit, Fața ea mi-a serbezit. La TDRG. – Variantă: serbezí vb. IV.

sălbezi v vz sărbezi²

selbezi¹ v vz sărbezi²

serbezi² v vz sărbezi²

zerbezi v vz sărbezi²

serbezì v. 1. a se face searbăd, a se acri puțin: laptele se serbezește; 2. fig. a slăbi: mințile-i smintia, capu-i serbezia POP. [Vechiu-rom. selbezì, a păli (v. searbăd)].

sărbezésc (mă) v. refl. (d. sarbăd). Mă fac sarbăd. – În vest serb-. Vechĭ selb-.

selbezésc V. sărbezesc.

sărbezí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbezésc, imperf. 3 sg. sărbezeá; conj. prez. 3 să sărbezeáscă

sărbezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbezésc, imperf. 3 sg. sărbezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărbezeáscă

sărbezesc.

SĂRBEZÍ vb. v. acri, altera, brânzi, descompune, fermenta, împuți, înăcri, strepezi, strica, tăia.

sărbezi vb. v. ACRI. ALTERA. BRÎNZI. DESCOMPUNE. FERMENTA. ÎMPUȚI. ÎNĂCRI. STREPEZI. STRICA. TĂIA.