opțiuni
  • info

9 definiții pentru răsuceală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSUCEALĂ, răsuceli, s. f. Răsucire; p. ext. rezultatul răsucirii. – Răsuci + suf. -eală.

RĂSUCEALĂ, răsuceli, s. f. Răsucire; p. ext. rezultatul răsucirii. – Răsuci + suf. -eală.

răsuceală sf [At: CADE / Pl: ~eli / E: răsuci + -eală] 1 Răsucire (1). 2 (Ccr) Spirală. 3 Fir rezultat din răscucirea altor două fire, care servește la împletit. 4 (Reg) Unealtă de tors. 5 (Reg) Drugă (1).

RĂSUCEALĂ, răsuceli, s. f. Acțiunea de a răsuci; răsucire; p. ext. rezultatul răsucirii, întortochere, răsucitură, spirală. O scară de fier, cu răsuceli de burghiu, făcea legătura între etaje. PAS, Z. I 264.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răsuceală s. f., g.-d. art. răsucelii; pl. răsuceli

răsuceală s. f., g.-d. art. răsucelii; pl. răsuceli

răsuceală s. f., g.-d. art. răsucelii; pl. răsuceli

răsuceală

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSUCEALĂ s. v. răsucire.

RĂSUCEALĂ s. învîrtire, învîrtit, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.)

Intrare: răsuceală
răsuceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsuceală
  • răsuceala
plural
  • răsuceli
  • răsucelile
genitiv-dativ singular
  • răsuceli
  • răsucelii
plural
  • răsuceli
  • răsucelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsuceală, răsucelisubstantiv feminin

etimologie:
  • Răsuci + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.