9 definiții pentru răsucitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSUCITURĂ, răsucituri, s. f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (1). ♦ Fel, mod de a răsuci un fir. ♦ Cotitură a unui drum; întorsătură. – Răsuci + suf. -tură.

RĂSUCITURĂ, răsucituri, s. f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (1). ♦ Fel, mod de a răsuci un fir. ♦ Cotitură a unui drum; întorsătură. – Răsuci + suf. -tură.

răsucitu sf [At: ATILA, P. 34 / Pl: ~ri / E: răsuciri + -tură] 1 (Mpl) Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (1). 2 Șerpuitură. 3 Îndoitură. 4 Rotire (4).

RĂSUCITURĂ, răsucituri, s. f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire. ♦ Fiecare dintre cotiturile unui drum. Nu-și poate închipui cineva ce sucituri și răsucituri sînt făcute în hotarul țării de prin acești munți. I. IONESCU, M. 36. ♦ Fel, mod de a răsuci un fir.

RĂSUCITURĂ ~i f. 1) Învârtire în jurul lui însuși sau în jurul unui obiect. ~ de fus. 2) Parte răsucită de ceva. 3) Mod de a răsuci firele. 4) Fiecare dintre întorsăturile unui corp care descrie o mișcare de rotație. /a se răsuci + suf. ~tură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răsucitu s. f., g.-d. art. răsuciturii; pl. răsucituri

răsucitu s. f., g.-d. art. răsuciturii; pl. răsucituri

răsucitu s. f., g.-d. art. răsuciturii; pl. răsucituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSUCITU s. 1. v. răsucire. 2. v. încovoietură. 3. v. spiră. 4. v. cotitură.

RĂSUCITU s. 1. învîrtire, învîrtit, răsuceală, răsucire, răsucit, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.) 2. încovoietură, indoitură. (~ unei bare.) 3. spirală, spiră. (~ a unui arc.) 4. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (pop.) cîrmeală, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. și Ban.) covei. (~ a unui drum.)

Intrare: răsucitură
răsucitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsucitu
  • răsucitura
plural
  • răsucituri
  • răsuciturile
genitiv-dativ singular
  • răsucituri
  • răsuciturii
plural
  • răsucituri
  • răsuciturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsucitu, răsuciturisubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Fel, mod de a răsuci un fir. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Cotitură a unui drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu-și poate închipui cineva ce sucituri și răsucituri sînt făcute în hotarul țării de prin acești munți. I. IONESCU, M. 36. DLRLC
etimologie:
  • Răsuci + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.