26 de definiții pentru răstigni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSTIGNI, răstignesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca moartea cuiva, pironindu-l pe o cruce; a crucifica. ♦ P. ext. A chinui, a tortura. 2. A întinde cuiva brațele în lături (pentru a-l imobiliza). ♦ Refl. A se întinde (în mod neglijent) cu mâinile și cu picioarele desfăcute. – Din sl. rastengnonti.

răstigni [At: CORESI, EV. 84 / V: (înv) ~icni, res~, (reg) ~tâmni, ~tândi, ~tândia, ~ina (Pzi: răstinez), ~ini, resteni, restingea, restini / Pzi: ~nesc / E: vsl растѧгнѫти (cu ѧ citit e)] 1 vt A ucide în chinuri pe cineva, pironindu-l cu brațele și cu picioarele pe o cruce (1) Si: a crucifica (1). 2 vt (Pex) A tortura. 3 vt A întinde cuiva brațele în lături pentru a-l imobiliza. 4 vr A se tolăni cu mâinile și cu picioarele desfăcute. 5 vt (Fig; înv) A înfrânge. 6 vr (Fig; înv) A se abține de la... 7 vr (Fig; înv) A se supune cuiva.

RĂSTIGNI, răstignesc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în chinuri pe cineva (mai ales în antichitate), pironindu-l cu brațele și cu picioarele pe o cruce; a crucifica. ♦ P. ext. A chinui, a tortura. 2. A întinde cuiva brațele în lături (pentru a-l imobiliza). ♦ Refl. A se întinde (în mod neglijent) cu mâinile și cu picioarele desfăcute. – Din sl. rastengnonti.

RĂSTIGNI, răstignesc, vb. IV. Tranz. 1. A întinde un condamnat pe o cruce, legîndu-l sau bătîndu-i în cuie mîinile și picioarele, pentru a-i provoca moartea (procedeu cu care se executau în antichitate condamnații la moarte); a fixa pe o cruce un chip sculptat în lemn sau pictat reprezentînd pe Iisus Hristos osîndit la o astfel de moarte; a crucifica. O cruce strîmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi. REBREANU, I. 9. ◊ Refl. pas. Doar dumnezeu cel mare și puternic nu s-a răstignit numai pentr-un om pe lumea asta. CREANGĂ, P. 119. ♦ (Cu sens atenuat) A chinui, a tortura. [Dușmanii] asupra mea se năpustiră... Mă înjosiră, mă loviră, Cu mici, cu mari mă răstigniră. MACEDONSKI, O. I 38. 2. A sta cu membrele întinse în lături. Stătea acolo pe scări, cu brațele răstignite în gol. DUMITRIU, N. 31. ◊ Refl. Omu mestecă, în măsele, vorbe nehotărîte și se răstigni iar pe pămîntul cald. SADOVEANU, P. M. 295. Se ducea bietul arap Rostogolul peste cap, Și pe cîmp se răstignea Și în urmă rămînea. ALECSANDRI, P. P. 108.

A SE RĂSTIGNI mă ~esc intranz. A sta (culcat) cu mâinile și cu picioarele întinse în lături. /<sl. rastengnonti

răstignì v. a crucifica. [Bulg. RAZTEGNÕ].

A RĂSTIGN/I ~esc tranz. 1) (un osândit în antichitate) A executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce; a crucifica. 2) fig. A supune la chinuri groaznice; a schingiui; a tortura. /<sl. rastengnonti

răstignésc v. tr. (vsl. rastengnonti, a tîrnîi, a pune, a arunca, d. tengnonti, a trage, a întinde; bg. rasteg, stînjen; sîrb. rastegnuti, a întinde. V. stînjen, tînjală). Pun pe cruce, întind pe cruce ca să torturez: Jidaniĭ l-aŭ răstignit pe Hristos. Întind ca pe cruce: stătea la ușă cu brațele răstignite. – Vest -icnesc (VR. 1911, 4, 24).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răstigni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstignesc, 3 sg. răstignește, imperf. 1 răstigneam; conj. prez. 1 sg. să răstignesc, 3 să răstignească

răstigni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstignesc, imperf. 3 sg. răstignea; conj. prez. 3 să răstignească

răstigni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstignesc, imperf. 3 sg. răstignea; conj. prez. 3 sg. și pl. răstignească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSTIGNI vb. a crucifica, (înv. și pop.) a pironi.

RĂSTIGNI vb. a crucifica, (înv. și pop.) a pironi.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răstigni (răstignesc, răstignit), vb. – A crucifica. Sl. rastęgnąti „a sili” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 368). – Der. răstignitor, s. m. (crucificator), înv.; răstignitură, s. f. (crucificare), înv.

Intrare: răstigni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răstigni
  • răstignire
  • răstignit
  • răstignitu‑
  • răstignind
  • răstignindu‑
singular plural
  • răstignește
  • răstigniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răstignesc
(să)
  • răstignesc
  • răstigneam
  • răstignii
  • răstignisem
a II-a (tu)
  • răstignești
(să)
  • răstignești
  • răstigneai
  • răstigniși
  • răstigniseși
a III-a (el, ea)
  • răstignește
(să)
  • răstignească
  • răstignea
  • răstigni
  • răstignise
plural I (noi)
  • răstignim
(să)
  • răstignim
  • răstigneam
  • răstignirăm
  • răstigniserăm
  • răstignisem
a II-a (voi)
  • răstigniți
(să)
  • răstigniți
  • răstigneați
  • răstignirăți
  • răstigniserăți
  • răstigniseți
a III-a (ei, ele)
  • răstignesc
(să)
  • răstignească
  • răstigneau
  • răstigni
  • răstigniseră
răstâmni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
restini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
restingea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
restigni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
resteni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răstini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răstina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răsticni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răstândia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răstândi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răstigni, răstignescverb

  • 1. A provoca moartea cuiva, pironindu-l pe o cruce. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. A fixa pe o cruce un chip sculptat în lemn sau pictat reprezentând pe Isus Cristos osândit la o astfel de moarte. DLRLC
      • format_quote O cruce strîmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi. REBREANU, I. 9. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Doar dumnezeu cel mare și puternic nu s-a răstignit numai pentr-un om pe lumea asta. CREANGĂ, P. 119. DLRLC
    • 1.2. prin extensiune Chinui, schingiui, tortura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Dușmanii] asupra mea se năpustiră... Mă înjosiră, mă loviră, Cu mici, cu mari mă răstigniră. MACEDONSKI, O. I 38. DLRLC
  • 2. A întinde cuiva brațele în lături (pentru a-l imobiliza). DEX '09 DEX '98
    • 2.1. reflexiv A se întinde (în mod neglijent) cu mâinile și cu picioarele desfăcute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Stătea acolo pe scări, cu brațele răstignite în gol. DUMITRIU, N. 31. DLRLC
      • format_quote Omu mestecă, în măsele, vorbe nehotărîte și se răstigni iar pe pămîntul cald. SADOVEANU, P. M. 295. DLRLC
      • format_quote Se ducea bietul arap Rostogolul peste cap, Și pe cîmp se răstignea Și în urmă rămînea. ALECSANDRI, P. P. 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.