Definiția cu ID-ul 931052:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUMEIÓR, -OÁRĂ, rumeiori, -oare, adj. (Și în forma rumeor) Diminutiv al lui rumen2. Se întoarse cu un merișor rumeor și aurit în mînă. ISPIRESCU, U. 5. Tinerică rumeoară Cu cosița gălbioară Cu albaștri ochișori! BOLINTINEANU, O. 8. Buzele ei fragede și rumeioare se resfoiră într-un rîs de nebunatică bucurie. ODOBESCU, S. III 202. Rumeiorii obrăjori sînt tocmai ca doi bujori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 136. – Variantă: rumeór, -oáră adj.