opțiuni
  • info
9 definiții pentru ronțăit (s.n.)

Explicative DEX

RONȚĂIT s. n. Ronțăială. – V. ronțăi.

RONȚĂIT s. n. Ronțăială. – V. ronțăi.

ronțăit sn [At: ISPIRESCU, L. 161 / E: ronțăi] 1-2 Ronțăială (1-2). 3 Zgomot produs de măcinarea boabelor de cereale.

RONȚĂIT s. n. Ronțăială. Calul se opri și el din ronțăit. CAMILAR, N. I 224. Cățelul... se întoarce în buruieni, unde se aude îndată un ronțăit căznit și flămînd. REBREANU, I. 11.

ronțăit n. acțiunea de a ronțăi.

Ortografice DOOM

ronțăit s. n.

ronțăit s. n.

ronțăit s. n.

Sinonime

RONȚĂIT s. ronțăială, ronțăire, ronțăitură.

RONȚĂIT s. ronțăială, ronțăire, ronțăitură.

Intrare: ronțăit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ronțăit
  • ronțăitul
  • ronțăitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ronțăit
  • ronțăitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ronțăitsubstantiv neutru

  • 1. Ronțăială, ronțăire, ronțăitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ronțăială ronțăire ronțăitură
    • format_quote Calul se opri și el din ronțăit. CAMILAR, N. I 224. DLRLC
    • format_quote Cățelul... se întoarce în buruieni, unde se aude îndată un ronțăit căznit și flămînd. REBREANU, I. 11. DLRLC
etimologie:
  • vezi ronțăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ronțăit” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3