9 definiții pentru ronțăială
Explicative DEX
RONȚĂIALĂ, ronțăieli, s. f. Faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare: ronțăire, ronțăit. [Pr.: -ță-ia-] – Ronțăi + suf. -eală.
RONȚĂIALĂ, ronțăieli, s. f. Faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare: ronțăire, ronțăit. [Pr.: -ță-ia-] – Ronțăi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ronțăială sf [At: POLIZU / Pl: ~ieli / E: ronțăi + -eală] 1 Roadere a unui aliment tare, sfărâmând între dinți puțin câte puțin și producând un zgomot ușor, caracteristic Si: ronțăire (1), ronțăit (1), ronțăitură (1). 2 Zgomotul produs de roaderea cu dinții a unui aliment tare Si: ronțăit (2), ronțăire (2), ronțăitură (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RONȚĂIALĂ, ronțăieli, s. f. Faptul de a ronțăi și zgomotul produs; ronțăire. S-auzea numai prin răcoarea nopții ronțăiala calului. CARAGIALE, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ronțăială s. f., g.-d. art. ronțăielii; pl. ronțăieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ronțăială s. f., g.-d. art. ronțăielii; pl. ronțăieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ronțăială s. f., g.-d. art. ronțăielii; pl. ronțăieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ronțăială, -ieli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
RONȚĂIALĂ s. v. ronțăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RONȚĂIALĂ s. ronțăire, ronțăit, ronțăitură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ronțăială, ronțăielisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ronțăire ronțăit ronțăitură
- S-auzea numai prin răcoarea nopții ronțăiala calului. CARAGIALE, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- Ronțăi + -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.