rododendron sm [At: GHICA, S. 551 / V: rododendru / Pl: ~i / E: fr rododendron, ger Rhododendron] (Bot) Smirdar (Rhododendron kotschyi).

RODODENDRON s. m. v. rododendru.

RODODENDRON s.n. v. rododendru.

RODODENDRON s. m. arbust originar din regiunea mediteraneană, cu frunze persistente și flori mari, roșii sau albe, cu miros pătrunzător; smirdar. (< fr. rhododendron)

RODODENDRON ~i m. Arbore alpin cu frunze lucioase, persistente și cu flori roșii-liliachii aromate; bujor-de-munte; smirdar. /<fr. rhododendron, germ. Rhododendron

*rododéndron m. (vgr. rodódendron, d. ródon, trandafir, și déndron, copac). Bot. Smirdar.

rododendru sm vz rododendron

RODODENDRU, rododendri, s. m. (Bot.) Smirdar. Văd aici grădini în care înflorește mirtul și cresc... cedri și rododendri. GHICA, la CADE. – Variantă: rododendron s. m.

RODODENDRU s.m. Arbust originar din regiunea mediteraneană, cu frunze tari și cu flori mari, frumoase, roșii sau albe, cu miros pătrunzător; (pop.) smirdar. [Var. rododendron s.n. / < fr. rhododendron, germ. Rhododendron].

rododendron s. m., pl. rododendroni

rododendron s. m., pl. rododendroni

rododendron s. m., pl. rododendroni

RODODENDRON s. v. smirdar.

rododendron s. v. SMIRDAR.

RODO- „trandafir, trandafiriu, rozaceu”. ◊ gr. rhodon „trandafir” > fr. rhodo-, engl. id., it. rodo- > rom. rodo-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe rozacee; ~cit (v. -cit), s. n., globulă sanguină roșie; ~dendron (v. -dendron), s. m., arbust alpin mediteranean, cu flori mari, roșii sau albe, cu frunze persistente; ~ficee (v. -ficee), s. f. pl., clasă de alge roșii, răspîndite în apele tropicale marine; ~fil (v. -fil₂), adj., s. f., 1. adj., Cu frunze de culoare roșie. 2. s. f., Pigment roșu, prezent în plastidele algelor roșii; ~fite (v. -fit), s. f. pl., încrengătură a algelor roșii; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a trandafirilor; ~logie (v. -logie₁), s. f., tratat despre speciile de trandafiri; ~plast (v. -plast), s. n., cromatofor al algelor roșii; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe rozacee; ~spori (v. -spor), s. m. pl., spori haploizi sau diploizi formați pe filamentele carposporagene ale algelor roșii.

RODODÉNDRON (< fr.; {s} gr. rhodon „trandafir” + dendron „copac”) s. m. (BOT.) Numele unor plante lemnoase din fam. enicacee; există circa 800 specii, incluse în genul Rhododendron. Au dimensiuni variate, de la arbuști scunzi și subarbuști din etajul subalpin până la plante lemnoase tropicale și subtropicale. Unele specii au frunze persistente, lucioase, altele frunze căzătoare; florile, tubulare sau în formă de cupă, sunt foarte decorative, viu colorate sau albe; o serie de specii sunt cultivate, sub numele de azalee. Un număr mare de specii se întâlnesc în Himalaya., în Asia de SE și Indonezia. În România crește o singură specie de r., smârdarul.

RHODODENDRON L., TRANDAFIR DE MUNTE, BUJOR DE MUNTE, RODODENDRON, AZALEE, fam. Ericaceae. Gen originar din estul Asiei, cca 1 000 specii, arbori la subarbuști cu frunze alungit-lanceolat-eliptice, eliptic-lanceolate, ovat-eliptice, persistente sau caduce, de obicei cu marginea întreagă, alterne, coriacee. Flori mari, divers colorate, hermafrodite (pe tip 5, 5 sepale, corolă în formă de trompetă, campanulată, cu 5 lobi, numeroase stamine lungi, stil exert cu stigmat îngust). Fructe, capsule cu numeroase semințe mici.