RODNIC, -Ă, rodnici, -e, adj. Care produce mult rod (v. roditor, fertil), care face să producă mult rod. Soarele vărsa pulbere de aur peste întinsele și rodnicele cîmpii bucovinene. SADOVEANU, O. I 255. Ai alergat, ca norul Cu rodnicele-i ploi. COȘBUC, P. II 306. ◊ (În contexte figurate) Purtați cu brațele-amîndouă A muncii rodnică povară. GOGA, P. 9. Nerodnică osteneală! Deșartă trudă! Nime n-a voit să-i asculte. NEGRUZZI, S. I 261.