ROBIRE, robiri, s. f. Acțiunea de a robi și rezultatul ei; stare de rob, robie. Romînii din Principatul Valahiei, după mai multe veacuri de amărăciune și robire... sparseră lanțurile. BOLINTINEANU, O. 247. Cînd omul s-a aflat în față cu omul, cel dintîi rezultat al luptei a fost robirea celor mai slabi. KOGĂLNICEANU, S. A. 91. Vai de acele nații unde un mic număr de cetățeni își întemeiază puterea și fericirea lor pe robirea gloatelor. BĂLCESCU, O. I 144. ◊ Fig. Această robire unui singur simțimînt face din Anca un tip unilateral. GHEREA, ST. CR. II 157.