13 definiții pentru revoltă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.

REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.

revoltă sf [At: AR (1829), 125/21 / V: (reg) răv~, riv~ / Pl: ~te, (înv) ~oalte / E: fr révolte] 1 Răscoală spontană, neorganizată, împotriva conducerii, a autorității de stat Si: răscoală (1), răzvrătire, rebeliune, (îvp) rebelie, (pop) revoluție (3), (înv) rocoșenie, rocoșitură, zurba, (înv) răcoșit1. 2 Sentiment de mânie amestecată cu amărăciune, provocat de o faptă sau de o întâmplare nedemnă sau nejustă Si: indignare.

REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mînie amestecată cu amărăciune, provocat de o faptă sau o întîmplare socotită nedemnă sau injustă; indignare. Clocotea de revoltă că bătălia în care au pierit peste două mii de oameni... nici măcar n-a fost pomenită în comunicatele de război. REBREANU, P. S. 113. În pieptul tău coboară Revolta caldă, ca un val. TOPÎRCEANU, B. 67. Se înțelege că e o groaznică imoralitate tortura și osîndirea nedreaptă a lui Ion, și autorul ne sugerează revolta morală contra acestei cruzimi. GHEREA, ST. CR. II 277. 2. Răscoală spontană, neorganizată împotriva samavolniciei autorității de stat, a conducerii; răzvrătire, rebeliune. Dintre registre n-a izbucnit niciodată flacăra revoltei. BOGZA, A. Î. 112. Un ofițer din artileria turcă ar fi trimes aici, ca pedeapsă pentru că luase parte la o revoltă din Stambul. BART, S. M. 23. Îndată după vestita biruință a lui Matei-vodă la Finta, în 17 mai 1653, revolta izbucni. BĂLCESCU, O. I 20.

REVÓLTĂ s.f. 1. Indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. [< fr. révolte].

REVÓLTĂ s. f. 1. indignare. 2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. (< fr. révolte)

REVÓLTĂ ~e f. 1) Sentiment de mândrie, provocat de o nedreptate; indignare. 2) Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; acțiune rebelă; răzvrătire; rebeliune; răscoală. /<fr. révolte

revoltă f. ridicarea supușilor în contra suveranului, a inferiorilor în contra unui superior.

*revóltă f., pl. e (fr. révolte, it. rivolta). Răscoală, răzvrătire, rebeliune, insurecțiune, revoluțiune, rîdicare contra superiorilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte

revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REVÓLTĂ s. 1. v. răscoală. 2. v. indignare.

REVOLTĂ s. 1. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (~ a maselor.) 2. indignare, revoltare, scandalizare, (rar) indignațiune, (pop.) oțăreală, oțărîre. (Stare de ~ a cuiva.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

revóltă (revólte), s. f. – Rebeliune, răscoală. Fr. révolte.Der. revolta, vb., din fr. révolter; revoltant, adj., s. m., din fr. révoltant; revoltător, adj. (care provoacă indignare).

Intrare: revoltă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revoltă
  • revolta
plural
  • revolte
  • revoltele
genitiv-dativ singular
  • revolte
  • revoltei
plural
  • revolte
  • revoltelor
vocativ singular
plural