retoroman, ~ă [At: ȘĂINEANU / Pl: -i, -e / E: ger rhetoromanisch, fr rhétoroman] 1 smp Populație romanică care trăiește în sud-estul Elveției și în nord-estul Italiei. 2 smf Persoană care aparține retoromanilor (1). 3 a Care aparține retoromanilor (1). 4 a Privitor la retoromani (2). 5-6 sf, a (Șîs limba ~ă) (Limba) vorbită de retoromani (1).

RETOROMAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparține unei populații din sud-estul Elveției și nord-estul Italiei și din unele regiuni ale Alpilor Dolomitici. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită de retoromani, prezentând mari deosebiri dialectale (romanșa și friulana). (< fr. rhéto-roman, germ. rhetoromanisch)

RETOROMAN¹ ~i m. Persoană care face parte din populația de bază a regiunii alpine din sud-estul Elveției și din nord-estul Italiei. /<fr. rhéto-roman

*reto-román saŭ retoromán, -ă adj. (d. ret-ic și roman). Din Reția (Rhaetia) saŭ din cantonu Grizonilor (Elveția): limba retoromană se derivă din latină și se vorbește la izvoru Rinuluĭ și Inuluĭ, în sudu Tiroluluĭ și răsăritu provinciiĭ Veneția. S. m. și f. Locuitor din aceste regiunĭ: un Retoroman.

retoroman adj. m., s. m., pl. retoromani; adj. f., s. f. retoromană, pl. retoromane

retoroman adj. m., s. m., pl. retoromani; adj. f., s. f. retoromană, pl. retoromane

retoroman s. m., adj. m. roman

retoroman.

RETOROMÁN, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație care trăiește în SE Elveției și în NE Italiei, în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor, privitor la retoromani. ◊ Limba r. (și subst.) = limbă romanică vorbită de retoromani; prezintă mari deosebiri dialectale. Varietatea cea mai bine reprezentată este friulana, apoi urmează romanșa (varietatea vestică), pe baza căreia s-a dezvoltat retoromana literară, devenită una dintre cele patru limbi de stat ale Elveției. Cele mai vechi texte datează din sec. 11-12.