RETOROMÁN, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație care trăiește în SE Elveției și în NE Italiei, în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor, privitor la retoromani. ◊ Limba r. (și subst.) = limbă romanică vorbită de retoromani; prezintă mari deosebiri dialectale. Varietatea cea mai bine reprezentată este friulana, apoi urmează romanșa (varietatea vestică), pe baza căreia s-a dezvoltat retoromana literară, devenită una dintre cele patru limbi de stat ale Elveției. Cele mai vechi texte datează din sec. 11-12.