RETINĂ, retine, s. f. Membrană internă, nervoasă, a globului ocular, sensibilă la lumină, alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine.

retină sf [At: ANTROP. 177/1 / Pl: ~ne / E: fr rétine] Membrană internă nervoasă a ochiului, alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală.

RETINĂ, retine, s. f. Membrană nervoasă, sensibilă la lumină, situată în fundul ochiului și alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine.

RETINĂ, retine, s. f. Membrană sensibilă la lumină care se află în fundul ochiului și pe care se formează imaginea vizuală. Pornim prin galeria nesfîrșită. Felinarele își pîlpîie flacăra pe perete. Imagini răzlețe și stranii se prind de retină. BOGZA, Ț. 66. Și străbătînd a norilor perdele Cu-nveninate ace de lumină, Sclipeau în întuneric șapte stele. Eu le simțeam arsura pe retină. TOPÎRCEANU, B. 88.

RETINĂ s.f. Membrană interioară a ochiului, sensibilă la lumină, pe care se formează imaginea vizuală. [Pl. -ne. / < fr. rétine].

RETINĂ s. f. membrană internă, nervoasă, a ochiului, sensibilă la lumină, pe care se formează imaginea vizuală. (< fr. rétine)

retină f. membrană ce tapițează fundul ochiului formată prin expansiunea nervului optic.

*retínă f., pl. e (fr. rétine, mlat. retína, d. lat. rete, rețea). Anat. Membrana din fundu ochĭuluĭ, care e formată din lățirea nervuluĭ optic și pe care se formează imaginile obĭectelor.

retină s. f., g.-d. art. retinei; pl. retine

retină s. f., g.-d. art. retinei; pl. retine

retină s. f., g.-d. art. retinei; pl. retine

retină, gen. retinei

RETÍNĂ (< fr.; lat. retina < rete „rețea”) s. f. (ANAT.) Tunica internă, nervoasă, a globului ocular, alcătuită din mai multe straturi de celule. Cuprinde cele două tipuri de receptori vizuali, celulele senzoriale în formă de conuri și de bastonașe. Porțiunea cea mai sensibilă a r., pata galbenă (macula lutea), prezintă în mijlocul ei o mică depresiune (fovea centralis). Aici densitatea celulelor cu conuri, importante pentru percepția vizuală din timpul zilei și a culorilor, este maximă. Nervul optic își are originea în celulele multipolare are r. V. ochi.

a-și arunca retina peste umăr expr. (intl.) a observa ce se întîmplă în jur; a se asigura că nu este urmărit.