18 definiții pentru reputație reputațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reputație sf [At: MARCOVICI, R. 45/10 / V: ~iune, (înv) ~tăciune / Pl: ~ii / E: fr réputation, lat reputatio, -onis] 1 Părere publică despre cineva sau ceva Si: renume (1), faimă (3). 2 Felul în care cineva este cunoscut sau apreciat Si: renume (2), faimă (4).

REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă, celebritate. [Var.: (înv.) reputațiúne s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.

REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă. [Var.: (înv.) reputațiúne s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.

REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere (bună sau rea) pe care o are lumea despre cineva sau ceva, felul în care cineva este cunoscut sau apreciat; nume bun sau rău. Ea riscă a-și compromite reputația în ochii lumii. BOLINTINEANU, O. 382. ♦ Renume, faimă. Savant cu reputație europeană. IORGA, L. I 381. Își păstra curată reputația lui de om drept și dezinteresat. VLAHUȚĂ, O. A. III 44. La Anhial, în Turcia, se afla un neguțător c-o mai mare reputație. BĂLCESCU, O. I 97. – Variantă: (învechit) reputațiúne (HASDEU, I. V. 191, KOGĂLNICEANU, S. A. 191) s. f.

REPUTÁȚIE s.f. Părere publică (bună sau rea) despre cineva; nume. ♦ Faimă, renume. [Gen. -iei, var. reputațiune s.f. / cf. fr. réputation, lat. reputatio].

REPUTÁȚIE s. f. părere publică (bună sau rea) despre cineva. ◊ faimă, renume. (< fr. réputation, lat. reputatio)

REPUTÁȚIE ~i f. 1) Opinie publică (favorabilă sau defavorabilă) pe care o manifestă publicul pentru o persoană sau pentru un lucru; faimă. * Se bucură de ~ bună. 2) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; faimă; slavă; popularitate; renume. [G.-D. reputației; Sil. -ți-e] /<fr. réputation, lat. reputatio, ~onis

REPUTAȚIÚNE s. f. v. reputație.

REPUTAȚIÚNE s. f. v. reputație.

REPUTAȚIÚNE s. f. v. reputație.

REPUTAȚIÚNE s.f. v. reputație.

reputați(un)e f. opiniune ce publicul are despre o persoană: bună reputațiune.

*reputațiúne f. (lat. reputatio, -ónis. V. deputațiune). Celebritate, renume, părerea lumiĭ despre tine: reputațiune bună, rea. Renume bun: reputațiunea unuĭ savant. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reputáție (-ți-e) s. f., art. reputáția (-ți-a), g.-d. art. reputáției; pl. reputáții, art. reputáțiile (-ți-i-)

reputáție s. f. (sil. -ți-e), art. reputáția (sil. -ți-a), g.-d. art. reputáției; pl. reputáții, art. reputáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPUTÁȚIE s. 1. v. celebritate. 2. v. faimă. 3. v. popularitate. 4. v. autoritate. 5. faimă, nume, renume. (Se bucură de o proastă ~.)

REPUTAȚIE s. 1. celebritate, faimă, glorie, prestigiu, renume, (fig.) strălucire. (Și-a cîștigat o ~ fără precedent.) 2. faimă,notorietate, prestigiu, renume, vază, (înv.) vîlvă. (Un medic de ~.) 3. faimă, popularitate, renume, (înv.) poporalitate, (fig.) priză. (Se bucură de oarecare ~.) 4. ascendent, autoritate, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (~ de care se bucură e în continuă creștere.) 5. faimă, nume, renume. (Se bucură de ~ rea.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REPUTAȚIE. Subst. Reputație, renume, nume bun, nume, faimă, vogă (franțuzism), celebritate, notorietate, popularitate; prestigiu, autoritate, greutate (fam.), importanță, vază; recunoaștere, consacrare, consacrație (rar); glorie, slavă, măreție, fală, aureolă (fig.), nimb (fig.); considerație, stimă, onoare, prețuire. Autoritate, personalitate, personaj, somitate, mărime, celebritate, notabilitate, notabil; as, maestru; vedetă, stea (fig.), star. Adj. Renumit, cu renume, știut, reputat, cunoscut, prețuit, apreciat, recunoscut, consacrat, vestit, de vestire (pop.), cinstit, prestigios; însemnat, important, de vază, cu vază, de frunte; marcant, remarcabil, notabil, notoriu; eminent, celebru, faimos, falnic, ilustru, strălucit, magnific; glorios, slăvit, aureolat (fig.), nimbat (fig.), plin de glorie. Vb. A fi renumit (reputat, cunoscut, faimos, ilustru), a fi celebru, a fi o somitate, a avea (un) nume (faimă), a avea trecere; a se bucura de celebritate (popularitate), a-și face (un) nume, a ajunge celebru; a se remarca, a se impune. A fi la modă, a fi în vogă, a avea presă bună (publicitate, reclamă). V. glorie, respect, succes.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ICH BIN BESSER ALS MEIN RUF (germ.) sunt mai bună decât îmi e reputația – Schiller, Maria Stuart, act. III, scena 4. Replică a eroinei la calomniile răspândite pe seama ei de răuvoitori.

Intrare: reputație
reputație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reputație
  • reputația
plural
  • reputații
  • reputațiile
genitiv-dativ singular
  • reputații
  • reputației
plural
  • reputații
  • reputațiilor
vocativ singular
plural
reputațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reputațiune
  • reputațiunea
plural
  • reputațiuni
  • reputațiunile
genitiv-dativ singular
  • reputațiuni
  • reputațiunii
plural
  • reputațiuni
  • reputațiunilor
vocativ singular
plural