reînnoi [At: 7DDRF / V: renn~ / Pzi: ~esc / E: re¹- + înnoi] 1 vt A schimba din nou Si: a înnoi. 2-3 vtr (Fig) A (se) transforma. 4-5 vtr (Fig) A (se) regenera (6-7). 6 vt A schimba, înlocuind un obiect cu altul de același fel. 7 vt (Fig) A readuce în actualitate. 8 vt (C. i. un act, un document etc.) A preschimba. 9 vt (C. i. un act, un document etc.) A prelungi valabilitatea. 10 vt (C. i. o acțiune) A produce din nou. 11 vt A restabili. 12 vt A relua. 13 vt (C. i. o suferință, o durere etc.) A face să reapară.

rennoi v vz reînnoi

REÎNNOI, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba, a înnoi (1). A reînnoi parcul de mașini. A reînnoi personalul. ◊ Refl. pas. Se golesc și se reînnoiesc mereu halbele. BART, S. M. 13. 2. Tranz. (Cu privire la acte) A face din nou, a prelungi valabilitatea; a înnoi (3). A reînnoi contractul. 3. Refl. (Despre o acțiune) A se produce din nou, a se repeta. În zilele noastre, Moldova privi reînnoindu-se o altă încercare polonă, soră geamănă cu acea din timpii lui Ion-vodă. HASDEU, I. V. 23. ◊ Fig. E primăvară dulce... Viața-și rennoiește izvoarele-i eterne. IOSIF, PATR. 90. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A stîrni din nou, a răscoli. Venirea lui i-a reînnoit suferința. – Scris și: rennoi.

reînnoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiesc, 3 sg. reînnoiește, imperf. 1 reînnoiam; conj. prez. 1 sg. săreînnoiesc, 3 să reînnoiască