regimentar, ~ă a [At: MO (1860), 3/14 / V: (înv) ~iu, (rar) ~al / E: fr régimentaire] 1 Care aparține regimentului (1). 2 Privitor la regiment (1). 3 Caracteristic regimentului (1). 4 (Iuz; îs) Tren ~ Convoi de căruțe sau de camioane care transportă pe front munițiile sau proviziile unei unități militare.

REGIMENTAR, -Ă, regimentari, -e, adj. 1. (Mil.; ieșit din uz; în expr.) Tren regimentar = convoi de căruțe (sau de camioane) care transportă, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment. Trenul regimentar se afla în urmă, între două dealuri, departe. CAMILAR, N. I 132. 2. (Rar) Care aparține regimentului; de regiment. Furgonul cu cai înhămați și cele două camioane regimentare și turismele comandanților așteptau loc de încolonare. SADOVEANU, M. C. 104.

REGIMENTAR, -Ă adj. Care aparține unui regiment, de regiment. ♦ Tren regimentar = convoi de căruțe sau de mașini care transportă pe front proviziile sau munițiile unei unități militare. [Cf. fr. régimentaire].

REGIMENTAR, -Ă adj. care aparține unui regiment. ♦ tren ~ = convoi de căruțe sau de mașini care transportă pe front proviziile sau munițiile unei unități militare. (< fr. régimentaire)

REGIMENTAR ~ă (~i, ~e) Care ține de regiment; propriu regimentului. /<fr. régimentaire

*regimentár, -ă adj. (d. regiment; fr. régimentaire). Arm. De regiment, al regimentuluĭ: școale, treburĭ regimentare. – Vechĭ reimentar, șef de regiment (pol. regimentarz).

reghimentariu sm vz regimentar

regimental, ~ă a vz regimentar

regimentariu, ~ie a vz regimentar

reimentar sm [At: NECULCE, L. 123 / V: răi-, răm-, reghimentariu, rementariu / Pl: ~i / E: pn regimentarz] (Înv) Comandant de regiment (la polonezi).

REGHIMENTARIU s. m. v. reimentar.

regimentar adj. m., pl. regimentari; f. regimentară, pl. regimentare

regimentar adj. m., pl. regimentari; f. regimentară, pl. regimentare

regimentar adj. m., pl. regimentari; f. sg. regimentară, pl. regimentare