15 definiții pentru referendum

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFERÉNDUM, referendumuri, s. n. Consultare directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. – Din lat. [ad] referendum, fr. référendum.

REFERÉNDUM, referendumuri, s. n. Consultare directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. – Din lat. [ad] referendum, fr. référendum.

referendum sn [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2395 / Pl: ~uri / E: lat referendum, fr référendum] Consultare directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe prin vot asupra unui proiect de lege sau asupra unor probleme de stat de importanță deosebită.

REFERÉNDUM s. n. Consultare a întregului popor, spre a hotărî prin vot asupra unor probleme de stat de importanță vitală sau asupra unor chestiuni de interes general. V. plebiscit.

REFERÉNDUM s.n. Vot prin care cetățenii unei țări se pronunță asupra unei chestiuni importante de ordin general. [< fr. référendum, lat. referendum].

REFERÉNDUM s. n. consultare a cetățenilor unei țări care trebuie să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unei chestiuni importante de ordin general; plebiscit (2). (< fr. référendum, lat. referendum)

referéndum s. n. 1972 Consultare a tuturor membrilor unui grup, pe o temă oarecare v. compozitor-poet (din lat. referendum, fr. référendum; DEX, DN3 – doar cu sensul din domeniul politic)

REFERÉNDUM ~uri n. Formă de consultare prin vot deschis a voinței poporului referitor la o problemă importantă (de stat); plebiscit. /<lat. referendum, fr. référendum

referendum n. în Elveția, recurgere la votul poporului pentru proiecte de legi ce au să se prezinte parlamentului.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

referendum s. n., pl. referendumuri

referendum s. n., pl. referendumuri

referéndum s. n., pl. referéndumuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REFERÉNDUM s. (JUR.) plebiscit.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REFERÉNDUM (< fr.; {s} lat. [ad] referendum „spre a fi supus [adunării]”) s. n. (Dr.) Consultare a cetățenilor, care trebuie să răspundă prin „da” sau „nu”, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță sau asupra altor probleme de stat. Opțional rezultatul r. poate figura în Constituția unui stat. Primul r. pentru ratificarea unei Constituții s-a desfășurat în Massachusetts S.U.A. (1778). În Europa un r. pentru ratificarea unor legi s-a ținut în cantonul elvețian Sankt Gallen (1831). Primul r. (plebiscit) ținut în România (10/22-14-26 mai 1864), prin care a fost sancționată o nouă Constituție (Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris) și o nouă lege electorală.

Intrare: referendum
referendum substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • referendum
  • referendumul
  • referendumu‑
plural
  • referendumuri
  • referendumurile
genitiv-dativ singular
  • referendum
  • referendumului
plural
  • referendumuri
  • referendumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

referendum, referendumurisubstantiv neutru

  • 1. Consultare directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe, prin vot (prin „da” sau „nu”), asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: plebiscit
    • 1.1. Consultare a tuturor membrilor unui grup, pe o temă oarecare. DCR2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.