14 definiții pentru plebiscit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEBISCÍT, plebiscite, s. n. Consultare prealabilă a cetățenilor, care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unui proiect de lege sau a unui act de stat de o importanță deosebită. [Pl. și: plebiscituri] – Din fr. plébiscite.

PLEBISCÍT, plebiscite, s. n. Consultare prealabilă a cetățenilor, care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unui proiect de lege sau a unui act de stat de o importanță deosebită. [Pl. și: plebiscituri] – Din fr. plébiscite.

PLEBISCÍT, plebiscite, s. n. Consultare a voinței poporului într-o problemă de importanță deosebită, în care corpul electoral este chemat să-și exprime părerea printr-un «da» sau printr-un «nu».

PLEBISCÍT s.n. Consultare prin vot a întregului popor într-o problemă deosebit de importantă. V. referendum. [Cf. fr. plébiscite, lat. plebiscitum < plebs – plebe, scitum – decizie].

PLEBISCÍT s. n. 1. (ant.) decizie, lege făcută și votată de plebe. 2. referendum. (< fr. plébiscite, lat. plebiscitum)

PLEBISCÍT ~e și ~uri n. 1) (în antichitatea romană) Lege adoptată la o adunare a plebei. 2) Formă de consultare prin vot a voinței poporului într-o problemă de importanță generală; referendum. /<fr. plébiscite

plebiscit n. 1. decret emanat dela poporul roman convocat prin triburi; 2. vot ce face cunoscut voința întregei națiuni.

*plebiscít n., pl. e (lat. plebi-scitum și -scitus, d. plebs, plebe, și sciscere, scitum, a vota, a decreta). La vechiĭ Romanĭ, decret al poporuluĭ convocat pe triburĭ. Azĭ, vot al întreguluĭ popor pin da saŭ nu: Savoĭa a fost anexată Franciiĭ pin plebiscit la 1860.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plebiscít s. n., pl. plebiscíte

plebiscít s. n., pl. plebiscíte

plebiscit (pr. sci), pl. plebiscite


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLEBISCÍT s. v. referendum.

PLEBISCIT s. (JUR.) referendum.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLEBISCÍT (< fr., lat.) s. n. 1. (În Roma antică) Decizie politică votată de plebei și care nu avea valoare decât pentru ei. P. au fost asimilate legilor din 257 î. Hr. 2. (Dr.) Consultare populară prin da sau nu asupra unui proiect de lege sau a unui act de o importanță ieșită din comun. 3. (În dreptul internațional) Consultare a cetățenilor dintr-un anumit teritoriu care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra hotărârii luate în privința apartenenței la un anumit stat sau recunoașterea autorității altui stat asupra acelui teritoriu.

Intrare: plebiscit
plebiscit1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plebiscit
  • plebiscitul
  • plebiscitu‑
plural
  • plebiscite
  • plebiscitele
genitiv-dativ singular
  • plebiscit
  • plebiscitului
plural
  • plebiscite
  • plebiscitelor
vocativ singular
plural
plebiscit2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plebiscit
  • plebiscitul
  • plebiscitu‑
plural
  • plebiscituri
  • plebisciturile
genitiv-dativ singular
  • plebiscit
  • plebiscitului
plural
  • plebiscituri
  • plebisciturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plebiscit

  • 1. Consultare prealabilă a cetățenilor, care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unui proiect de lege sau a unui act de stat de o importanță deosebită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: referendum
  • 2. (În antichitatea romană) Lege adoptată la o adunare a plebei.
    surse: MDN '00 NODEX

etimologie: