reducție sf [At: CR (1846), 22/28 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr réduction] 1 Reducere (2). 2 Reproducere obținută prin micșorarea la scară a dimensiunilor unui obiect. 3 Adaptare pentru pian a unei lucrări simfonice sau de operă. 4 (Mat) Reducere (7). 5 (Înv) Împărțire. 6 (Med) Reducere (15). 7 (Teh; ccr) Piesă de legătură, filetată sau nefiletată, prin intermediul căreia se realizează o asamblare demontabilă între două piese tubulare sau de alt fel, cu secțiuni sau cu dimensiuni diferite. 8 (Jur; îf reducțiune) Restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a libertăților făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori.

REDUCȚIE, reducții, s. f. Faptul de a reduce; reducere. Maiorescu... a voit să spună că pentru Eminescu, ca individualitate excepțională, reducția mijloacelor materiale era convenabilă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 5/2. ♦ (Concretizat, în forma reducțiune) Copie în mic a unui lucru. Pompa de la curtea domnului era reducțiunea celei de la Țarigrad. MACEDONSKI, O. IV 117. ♦ (Tehn.) Piesă de legătură între două piese tubulare cu diametre diferite. – Variantă: reducțiune s. f.

REDUCȚIE s.f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie în mic a unui obiect. ♦ Transpunerea partiturii unei opere sau a unei simfonii pentru pian. ♦ Piesă care permite racordarea tuburilor sau a țevilor de diametre diferite. 2. Operația de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 3. Reducere la jumătate a numărului cromozomilor unei celule, care precedă formarea celulelor reproductive. [Gen. -iei, var. reducțiune s.f. / cf. fr. réduction].

REDUCȚIE s. f. 1. faptul de a reduce. ◊ copie în mic a unui obiect. 2. transpunere a unei partituri pentru orchestră, pentru voci sau pentru un instrument (pian). 3. piesă care permite racordarea tuburilor sau a țevilor de diametre diferite. 4. operația de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 5. reducere la jumătate a numărului de cromozomi în cursul meiozei sau mitozei. 6. (log.) procedeu de a concluziona cu ajutorul căruia se scot unele premise din care se poate deduce un anumit adevăr. (< fr. réduction, lat. reductio)

REDUCȚIE ~i f. 1) v. A REDUCE. 2) Copie în dimensiuni scăzute a unui obiect. 3) Piesă folosită pentru racordarea unor tuburi sau a unor țevi cu diametre diferite. [G.-D. reducției] /<fr. réduction

reducțiune sf vz reducție

REDUCȚIUNE s.f. 1. V. reducție. 2. (Jur.) Restrîngere prin hotărîre judecătorească, după moartea unei persoane, a libertăților (donații, legate) făcute de ea cu încălcarea drepturilor moștenitorilor rezervatari. [Cf. fr. réduction].

REDUCȚIUNE s. f. (jur.) restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților (donații, legate) făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori. (< fr. réduction)

reducți(un)e f. acțiunea de a reduce și rezultatul ei.

*reducțiúne f. (lat. reductio, -ónis. V. deducțiúne). Acțiunea de a reduce: reducțiunea Daciiĭ în provincie romană. Lucru redus: acest desemn e o reducțiune. – Ob. redúcere.

reducție (copie; piesă) (desp. -ți-e) s. f., art. reducția (desp. -ți-a), g.-d. art. reducției; pl. reducții, art. reducțiile (desp. -ți-i-)

reducție (copie, piesă) (-ți-e) s. f., art. reducția (-ți-a), g.-d. art. reducției; pl. reducții, art. reducțiile (-ți-i-)

reducție (tehn.) s. f. (sil. -ți-e), art. reducția (sil. -ți-a), g.-d. art. reducției; pl. reducții, art. reducțiile (sil. -ți-i-)

reducție

reducțiune (hotărâre judecătorească) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiunii

reducțiune (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiunii

reducțiune (jur.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. reducțiunii

reducție pentru pian, transcrierea (2) unei lucrări muzicale concepută pentru un asamblu* mare (operă*, oratoriu*, simfonie* etc.), ce păstrează cât mai fidel laturile esențiale ale respectivei compoziții, astfel încât să poată fi executată la pian* (uneori până la 4 mâini). R. servește de cele mai multe ori la punerea în studiu a unei lucrări ce implică un ansamblu vocal (cor*, soliști*), înaintea repetiției cu orch. Uneori r. se poate realiza direct, prin citirea simplificată la pian a lucrării.

REDUCȚIÚNE (< fr.) s. f. (Dr.) Restrângere, prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților (donații, legate) făcute de ea cu încălcarea drepturilor moștenitorilor rezervatari, în limitele cotității disponibile, în care dispune de averea vsa cu titlu gratuit.

REDUCȚIE s. 1. v. reducere. 2. v. simplificare.

REDUCȚIE s. 1. (MED.) reducere. (~ a unui os luxat.) 2. (MAT.) reducere, simplificare, (înv.) simplicație. (~ a unei fracții.)