simplificare sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~cări / E: simplifica] 1 Operație de reducere la esențial, de renunțare la ornamente de prisos Si: (îvr) simplificație (1). 2 Rezolvare fără dificultate Si: (îvr) simplificație (2). 3 (Mat) Reducere a unei ecuații sau a unei fracții printr-un divizor comun Si: (rar) simplificație (3). 4 (Mat) Transformare a unei egalități în altă egalitate echivalentă cu forma mai simplă Si: reducere, (rar) simplificație (4), (îvr) schimbare.

SIMPLIFICARE, simplificări, s. f. Acțiunea de a simplifica; modificare care simplifică. Simplificarea aparatului de stat. ▭ Vor face fără împotriviri acest sacrificiu în favoarea armoniei limbii și în privirea simplificării ortografiei. ALECSANDRI, S. 6. ◊ (Mat.) Simplificarea fracțiilor = reducerea fracțiilor printr-un divizor comun.

SIMPLIFICARE s.f. Acțiunea de a simplifica și rezultatul ei; simplificație; (spec.; mat.) operația de a reduce fracțiile. [< simplifica].

*simplificațiúne f. (mlat. simplificátio, -ónis). Acțiunea de a simplifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

simplificare s. f., g.-d. art. simplificării; pl. simplificări

simplificare s. f., g.-d. art. simplificării; pl. simplificări

simplificare s. f., g.-d. art. simplificării; pl. simplificări

SIMPLIFICARE s. (MAT.) reducere, reducție, (înv.) simplificație. (~ unei fracții.)

SIMPLIFICARE s. v. schematizare.

SIMPLIFICARE s. (MAT.) reducere, reducție, (înv.) simplificație. (~ a unei fracții.)

simplificare s. v. SCHEMATIZARE.