opțiuni
  • info

11 definiții pentru reconfort

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECONFORT s. n. (Rar) Reconfortare. – Din fr. réconfort.

RECONFORT s. n. (Rar) Reconfortare. – Din fr. réconfort.

reconfort sn [At: SADOVEANU, E. 95 / E: fr réconfort] (Rar) 1-2 Reconfortare (1-2).

RECONFORT s. n. Reconfortare. Îi aducea înțelegere și reconfort. SADOVEANU, E. 95.

RECONFORT s.n. (Rar) Reconfortare, întărire, consolare. [< fr. réconfort].

RECONFORT s. n. reconfortare. (< fr. réconfort)

RECONFORT n. rar Restabilire a forțelor fizice. /<fr. réconfort

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reconfort (rar) s. n.

reconfort (rar) s. n.

reconfort s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECONFORT s. v. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare.

reconfort s. v. FORTIFICARE. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNTĂRIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. RECONFORTARE. REFACERE. RESTABILIRE. TONIFICARE.

Intrare: reconfort
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reconfort
  • reconfortul
  • reconfortu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • reconfort
  • reconfortului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reconfortsubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.