recondiționare sf [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 832 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: recondiționa] 1 Readucere (a unui utilaj, vehicul etc.) în stare de funcționare. 2 (Pex) Reparare (1) (a unui obiect de uz curent).

RECONDIȚIONARE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei.

RECONDIȚIONARE s.f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei; reparare, renovare. [< recondiționa].

RECONDIȚIONARE ~ări f. Restabilire a unui sistem tehnic deteriorat sau uzat pentru ca acesta să poată fi utilizat din nou. [Sil. -ți-o-] /v. a recondiționa

recondiționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționării; pl. recondiționări

recondiționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționării; pl. recondiționări

recondiționare s. f. condiționare

RECONDIȚIONÁRE (< recondiționa) s. f. Restabilire a caracteristicilor constructive sau funcționale ale unui sistem tehnic (ex. utilaj, vehicul, unealtă) sau ale unui obiect de uz curent uzat sau deteriorat, pentru ca acesta să poată fi din nou utilizat în condițiile de funcționare inițiale sau apropiate de acestea.