renovare sf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 99 / Pl: ~vări / E: renova] 1 Înnoire. 2 (Fig) Schimbare (1).

RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii; renovație. ♦ Fig. Înnoire, schimbare. – V. renova.^[1]

RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii; renovație. ♦ Fig. Înnoire, schimbare. – V. renova.

RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova. Renovarea unei case. Închis pentru renovare. ♦ Fig. Înnoire, schimbare. Dacă în ideologia patruzecioptistă vorbește instinctul revoluționar, dorința de renovare, în ideologia junimistă vorbește instinctul reacționar. IBRĂILEANU, SP. CR. 99.

RENOVÁRE s.f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; înnoire; renovație. [< renova].

renováre s. f., g.-d. art. renovắrii; pl. renovắri

renováre s. f., g.-d. art. renovării; pl. renovări

RENOVÁRE s. modernizare, prefacere, (înv.) preînnoire. (Casa veche nu permitea ~ări.)

RENOVARE s. modernizare, prefacere, (înv.) preînnoire. (Casa veche nu permitea ~i.)

a fi în renovare expr. a fi internat în spital.