14 definiții pentru recompensă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense.

RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense.

recompensă sf [At: AR 1830, 1102/10 / V: (înv) ~sie, ~nzie, ~siune / Pl: ~se / E: fr récompense] 1 Răsplată (1). 2 Gratificație. 3 (Rar) Pedeapsă.

RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. Răsplată; gratificație. Pe drum îi spuse și căpitanul că distrugerea reflectorului merită o recompensă deosebită. REBREANU, P. S. 89. Apără dreptul, legea, credința și recompensa-i e nemurire. ALEXANDRESCU, M. 144. ♦ Compensație, despăgubire; reparație. Mutarea neașteptată, aproape inexplicabilă, le-a căzut ca o recompensă. C. PETRESCU, C. V. 10.

RECOMPÉNSĂ s.f. Răsplată, gratificație. ♦ Compensație, despăgubire. [< fr. récompense].

RECOMPÉNSĂ s. f. 1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificație. 2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenția sau inovația sa. (< fr. récompense)

RECOMPÉNSĂ ~e f. 1) Favoare care compensează. 2) Bun material sau spiritual acordat pentru a compensa un serviciu, un merit particular sau o acțiune realizată; răsplată. A primi o ~ bună. 3) Sumă de bani acordată unui inventator (care compensează invenția acestuia). [G.-D. recompensei] /

*recompénsă f., pl. e (fr. récompense, it. ricompensa). Răsplată, dar p. un serviciŭ saŭ un merit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recompensă s. f., g.-d. art. recompensei; pl. recompense

recompensă s. f., g.-d. art. recompensei; pl. recompense

recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECOMPÉNSĂ s. 1. răsplată, (înv. și pop.) mulțumire, preț, (pop.) mulțumită, (reg.) vâlceag, (înv.) plașcă, răsplătire, simbrie. (A primit o bună ~.) 2. v. gratificație. 3. v. pedeapsă.

RECOMPENSĂ s. 1. răsplată, (înv. și pop.) mulțumire, preț, (pop.) mulțumită, (reg.) vîlceag, (înv.) plașcă, răsplătire, simbrie. (A primit o bună ~.) 2. gratificație. (A primit o ~ în bani.) 3. pedeapsă, plată, răsplată, (înv.) răsplătire. (Și-a luat ~ cuvenită pentru faptele sale.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RECOMPENSĂ. Subst. Recompensă, recompensație (înv.), răsplată, răsplătire, mulțumire mulțumită (înv. și pop.), recunoștință, recunoaștere, gratitudine (livr.). Plată, remunerare, remunerație, retribuție, retribuire, onorariu, salariu, leafă, lefușoară (dim., fam.); bursă. Indemnizație, indemnizare (rar), diurnă. Gratificare, gratificație, primă, premiu, premiere, evidențiere, distingere, decorare. Trofeu, cupă, diplomă (de onoare), mențiune, distincție, decorație, medalie, ordin. Dăruire, dăruială; dar, cadou, atenție, plocon (fam.), prinos, ofrandă (fig.). Evidențiat; laureat. Adj. Premiat, evidențiat, decorat, medaliat, distins cu.... Vb. A recompensa, a răsplăti, a mulțumi, a-și arăta recunoștința. A plăti, a remunera, a retribui, a salariza, a salaria (rar). A gratifica, a premia, a evidenția, a distinge, a medalia, a decora, a acorda (a conferi) (cuiva) o decorație, a acorda (a conferi) (cuiva) titlul de.... A dărui, a oferi un dar, a face un cadou. A primi o recompensă. Adv. Cu recunoștință, cu gratitudine; în semn de recunoștință; în dar. V. bani, compensație, dar, dărnicie, plată.

Intrare: recompensă
recompensă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recompensă
  • recompensa
plural
  • recompense
  • recompensele
genitiv-dativ singular
  • recompense
  • recompensei
plural
  • recompense
  • recompenselor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recompensă, recompensesubstantiv feminin

  • 1. Gratificație, răsplată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pe drum îi spuse și căpitanul că distrugerea reflectorului merită o recompensă deosebită. REBREANU, P. S. 89. DLRLC
    • format_quote Apără dreptul, legea, credința și recompensa-i e nemurire. ALEXANDRESCU, M. 144. DLRLC
    • 1.1. rar Compensație, despăgubire, reparație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Mutarea neașteptată, aproape inexplicabilă, le-a căzut ca o recompensă. C. PETRESCU, C. V. 10. DLRLC
  • 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.