13 definiții pentru recoltă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

recoltă sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~te / E: fr récolte] 1 Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă Si: rod, strânsură. 2 Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole Si: recoltare (1). 3 Perioada recoltării (1). 4 (Fig) Rezultat (satisfăcător) al unei activități.

RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.

RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.

RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod, strînsură. Recoltă ca anul ăsta n-o mai fost de mult, nici la voi în sat. DEMETRIUS, V. 104. Era celebru... în cunoașterea fără greș, de la prima gustare, a tuturor pivnițelor și recoltelor faimoase de vinuri. C. PETRESCU, Î. I 5. Aduse vorba despre recolta care ar fi fost destul de bună. REBREANU, R. I 41. 2. Operație de strîngere a roadelor pămîntului; recoltare, culegere. V. cules, adunat, strîns. ♦ Timpul, epoca recoltării.

RECÓLTĂ s.f. 1. Strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. 2. Produsele agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ♦ (Fig.) Rezultatul unei culegeri; bunuri adunate. [< fr. récolte, cf. it. ricolta].

RECÓLTĂ s. f. 1. strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. 2. cantitate totală de produse agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ◊ epoca, timpul recoltării. 3. (fig.) rezultatul unei culegeri. (< fr. récolte)

RECÓLTĂ ~e f. 1) Cantitate de cereale sau de alte produse (fructe, legume etc.) adunate într-o anumită perioadă; roadă strânsă. A strânge ~a câmpului. 2) rar Operația de a recolta. Perioada ~ei. 3) fig. Rezultat (bun) al unei activități sau stări de lucru. [G.-D. recoltei] /<fr. récolte

recoltă f. 1. culesul bucatelor câmpului; 2. fructele culese: recoltă de grâu; 3. fig. culegere.

*recóltă f., pl. e (fr. récolte, d. it. ricolta, care e part. f. d. ricógliere, a culege. V. reculeg, culeg). Fructe culese, cereale secerate: recolta viilor, a grîuluĭ. Fig. Rezultat, profit: după atîta muncă, nicĭ o recoltă. V. seceriș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recóltă s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte

recóltă s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECÓLTĂ s. 1. v. recoltare. 2. (concr.) bucate (pl.), rod, (înv.) vipt. (A strâns ~ câmpului.) 3. (concr.) rod, (pop.) strânsă, strânsură, (înv. și reg.) rodire, strânsoare, (înv.) agru. (Am obținut o ~ bogată.) 4. (înv.) secerăciune, secere. (~ de grâne.)

RECOLTĂ s. 1. adunare, adunat, culegere, cules, recoltare, recoltat, strîngere, strîns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ bucatelor de pe cîmp.) 2. bucate (pl.), rod, (înv.) vipt. (A strîns ~ cîmpului.) 3. rod, (pop.) strînsă, strînsură, (înv. și reg.) rodire, strînsoare, (înv.) agru. (Am obținut o ~ bogată.) 4. (înv.) secerăciune, secere. (~ de grîne.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

recoltă, recolte s. f. (deț.) tutunul și mucurile de țigară adunate de chiștocari.

Intrare: recoltă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recoltă
  • recolta
plural
  • recolte
  • recoltele
genitiv-dativ singular
  • recolte
  • recoltei
plural
  • recolte
  • recoltelor
vocativ singular
plural