opțiuni
  • info

10 definiții pentru rebegit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REBEGIT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegit, -ă adj.] – V. rebegi.

REBEGIT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegit, -ă adj.] – V. rebegi.

rebegit, ~ă a [At: POLIZU / V: (rar) răb~, ribig~ / Pl: ~iți, ~e / E: rebegi] 1 Pătruns de frig Si: amorțit (1), înghețat, înțepenit. 2 Stors de puteri. 3 Fără chef Si: abătut (2).

REBEGIT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. (Popular) Pătruns de frig, înțepenit, amorțit de ger, înghețat. La întoarcere, rebegiți de frig, ne abatem pe la Neculai... să ne mai încălzim. VLAHUȚĂ, O. A. 387. Vîntul de-afară duhnește pe ușă, aruncînd înăuntru o fetiță foarte rebegită. CARAGIALE, O. I 362. 2. Răgușit. Ai înnebunit, omule? șopti cu glas rebegit de spaimă. REBREANU, P. S. 97.

RĂBEGIT, -Ă adj. v. rebegit.

răbegit, ~ă a vz rebegit

ribigit, ~ă a vz rebegit

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rebegit

rebegit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REBEGIT adj. v. zgribulit.

REBEGIT adj. zgribulit. (Om ~.)

Intrare: rebegit
rebegit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rebegit
  • rebegitul
  • rebegitu‑
  • rebegită
  • rebegita
plural
  • rebegiți
  • rebegiții
  • rebegite
  • rebegitele
genitiv-dativ singular
  • rebegit
  • rebegitului
  • rebegite
  • rebegitei
plural
  • rebegiți
  • rebegiților
  • rebegite
  • rebegitelor
vocativ singular — —
plural — —
răbegit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răbegit
  • răbegitul
  • răbegitu‑
  • răbegită
  • răbegita
plural
  • răbegiți
  • răbegiții
  • răbegite
  • răbegitele
genitiv-dativ singular
  • răbegit
  • răbegitului
  • răbegite
  • răbegitei
plural
  • răbegiți
  • răbegiților
  • răbegite
  • răbegitelor
vocativ singular — —
plural — —
ribigit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rebegit, rebegităadjectiv

  • 1. Pătruns de frig. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zgribulit înghețat
    • format_quote La întoarcere, rebegiți de frig, ne abatem pe la Neculai... să ne mai încălzim. VLAHUȚĂ, O. A. 387. DLRLC
    • format_quote Vîntul de-afară duhnește pe ușă, aruncînd înăuntru o fetiță foarte rebegită. CARAGIALE, O. I 362. DLRLC
  • 2. Stors de puteri. DEX '09 DEX '98
    sinonime: istovit vlăguit
  • 3. Răgușit. DLRLC
    sinonime: răgușit
    • format_quote Ai înnebunit, omule? șopti cu glas rebegit de spaimă. REBREANU, P. S. 97. DLRLC
etimologie:
  • vezi rebegi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.