15 definiții pentru reactiv (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

reactiv, ~ă [At: POLIZU / P: re-ac~ / Pl: ~e / E: fr réactif] 1-2 sm, a (Chm) (Substanță) care are proprietatea de a reacționa specific într-o reacție chimică în prezența unui ion sau a unei grupe de ioni Si: (înv) reagent. 3 a Referitor la reactanță (1). 4 a (D. elemente de circuite) Care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică.

REACTÍV1, reactivi, s. m. Substanță chimică avînd proprietatea de a reacționa specific într-o reacție chimică. – Pronunțat: re-ac-.

REACTÍV, -Ă adj. 1. Care reacționează, folosit ca reactiv. 2. (Fiz.) Care are inducție proprie sau capacitate electrică. // s.m. Substanță chimică având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. [< fr. réactif].

REACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanțe, radicali etc.) care reacționează ușor în reacții. 2. (fiz.) referitor la reactanță; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanță având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. (< fr. réactif)

REACTÍV2 ~i m. Substanță care are proprietatea de a produce o reacție chimică. /<fr. réactif

reactiv a. care produce o reacțiune. ║ n. substanță ce permite analizei chimice de a recunoaște natura unui corp.

*reactív, -ă (ea 2 sil.) adj. (fr. réactif). Care exercită o reacțiune. S. n., pl. e. Chim. Substanță care se întrebuințează p. a recunoaște natura altor substanțe făcîndu-le să se descompună orĭ să se recompună.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reactiv2 (desp. re-ac-) s. m., pl. reactivi

reactiv1 (desp. re-ac-) adj. m., pl. reactivi; f. reacti, pl. reactive

reactiv2 (re-ac-) s. m., pl. reactivi

reactív adj. m., s. m. (sil. re-ac-), pl. reactívi; f. sg. reactívă, pl. reactíve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REACTÍV s. (CHIM.) agent chimic, (înv.) reagent.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REACTÍV, -Ă (< fr.) adj., s. m. 1. Adj. (FIZ.) Referitor la reactanță (ex. curentul r); (despre elemente de circuit, ca bobine, condensatoare etc.) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică (v. putere r.). 2. S. m. (CHIM.) a) Substanțe chimice (săruri, acizi, baze, substanțe organice) care se folosesc în analiza chimică sau la transformarea altor substanțe. Se utilizează fie în stare solidă, fie sub formă de soluție. b) Substanțe chimice care, în anumite condiții de (pH, temperatură etc.) dau reacții specifice (de precipitare, de culoare etc.) cu un anumit ion. Se folosesc în chimia analitică atât pentru identificarea, cât și pentru dozarea ionilor. 3. (METAL.) Reactiv metalografic, soluție alcoolică sau apoasă, conținând substanțe cu acțiune acidă sau bazică, folosită în metalografie pentru a pune în evidență structura metalelor și a aliajelor. Pentru oțeluri și fonte se folosește soluție alcoolică cu 4% acid pieric sau 2% acid azotic; pentru cupru și aliajele sale, soluție apoasă de clorură cuprică amoniacală etc.

Intrare: reactiv (s.m.)
reactiv2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: re-ac-tiv info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reactiv
  • reactivul
  • reactivu‑
plural
  • reactivi
  • reactivii
genitiv-dativ singular
  • reactiv
  • reactivului
plural
  • reactivi
  • reactivilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reactiv, reactivisubstantiv masculin

  • 1. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.