Definiția cu ID-ul 713950:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*reactív, -ă (ea 2 sil.) adj. (fr. réactif). Care exercită o reacțiune. S. n., pl. e. Chim. Substanță care se întrebuințează p. a recunoaște natura altor substanțe făcîndu-le să se descompună orĭ să se recompună.