REACTÍV, -Ă (< fr.) adj., s. m. 1. Adj. (FIZ.) Referitor la reactanță (ex. curentul r); (despre elemente de circuit, ca bobine, condensatoare etc.) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică (v. putere r.). 2. S. m. (CHIM.) a) Substanțe chimice (săruri, acizi, baze, substanțe organice) care se folosesc în analiza chimică sau la transformarea altor substanțe. Se utilizează fie în stare solidă, fie sub formă de soluție. b) Substanțe chimice care, în anumite condiții de (pH, temperatură etc.) dau reacții specifice (de precipitare, de culoare etc.) cu un anumit ion. Se folosesc în chimia analitică atât pentru identificarea, cât și pentru dozarea ionilor. 3. (METAL.) Reactiv metalografic, soluție alcoolică sau apoasă, conținând substanțe cu acțiune acidă sau bazică, folosită în metalografie pentru a pune în evidență structura metalelor și a aliajelor. Pentru oțeluri și fonte se folosește soluție alcoolică cu 4% acid pieric sau 2% acid azotic; pentru cupru și aliajele sale, soluție apoasă de clorură cuprică amoniacală etc.