17 definiții pentru rană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ra1 sf [At: PSALT. HUR. 62r/5 / Pl: răni, (înv) ~ne, (reg) rănuri / E: slv рапа] 1 Ruptură internă sau exterioară a țesuturilor corpului unei ființe vii sub acțiunea unui agent distrugător Si: leziune, plagă, (înv) rănitură, (reg) ojdă2. 2 (Îe) Bun de pus (sau de legat) la ~ Se spune despre un om foarte bun. 3 (Îe) A pune (sau a turna) sare (sau oțet etc.) pe ~ A întărâta pe cineva. 4 (Îe) A pune degetul pe ~ A arăta în mod lămurit adevărata cauză a unei situații neplăcute. 5 (Îe) A prinde vulpea la ~ Se zice despre cei care fac mofturi. 6 (Îs) ~na-trânjilor Pelagră. 7 Semn care rămâne după vindecarea unei plăgi Si: cicatrice. 8 (Îvr) Rănire. 9 (Fig) Suferință morală. 10 (Înv) Lovitură. 11 (Înv; îf rane) Bătaie (1). 12 Tortură. 13 (Înv; fig) Lovitură morală. 14 (Înv; fig) Încercare sufletească.

RÁNĂ, răni, s. f. 1. Ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația. A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin sufletesc. – Din sl. rana.

RÁNĂ, răni, s. f. 1. Ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația. A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin sufletesc. – Din sl. rana.

RÁNĂ, răni, s. f. 1. Ruptură (locală) a țesuturilor corpului, cauzată de o tăietură, de o lovitură sau de o infecție; leziune, plagă. De cădeai rănit în luptă, îți legam o rană udă. EFTIMIU, Î. 105. Cînd îi curățam rana din umăr... ofta adînc. MIRONESCU, S. A. 118. ◊ (În contexte figurate) Orice cuvînt de mîngîiere era acuma pentru dînsul un balsam pe o rană proaspătă. REBREANU, R. I 281. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărîta pe cineva; a pune paie pe foc. A pune degetul pe rană = a descoperi și a da pe față cu curaj cauza adevărată a unei stări de lucruri supărătoare. O dată ce s-a pus degetul pe rana deschisă, furtuna s-a dezlănțuit. BART, E. 285. ♦ Cicatrice, semn care rămîne după vindecarea unei plăgi. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin. Pentr-un sărac ce simte, nu e rană sufletească Mai grozavă decît mila rea și disprețuitoare. VLAHUȚĂ, O. A. 77. Să vii a-ți lăsa mîngîiată rana sufletului lîngă nevastă și copii. CARAGIALE, O. VII 28. Că nu-i rană de cuțit, Ci e rană de iubit. HODOȘ, P. P. 36. – Pl. și: (învechit) rane (GANE, N. III 81, ALECSANDRI, P. A. 98, NEGRUZZI, S. I 152).

RÁNĂ răni f. 1) Vătămare locală a unui țesut organic, provocată de o traumă; plagă; leziune. ◊ Bun de pus la ~ se spune despre o persoană bună la inimă. A pune degetul pe ~ a arăta care este situația adevărată, fără ocolișuri și menajamente. 2) fig. Suferință morală. [G.-D. rănii] /<sl. rana

rană f. 1. ruptură în părțile moi ale corpului; 2. fig. suferință, durere: rănile inimei. [Slav. RANA].

ránă f., pl. rănĭ (vechĭ) rane (vsl. bg. sîrb. rus. rána, rană). Leziune produsă în carne pintr’o lovitură c’un glonț orĭ c’o armă ascuțită: o rană din bătălie. Fig. Suferință morală, întristare adîncă: ranele vrăjmășieĭ (Cant. Ist. ĭer. 382).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ránă s. f., g.-d. art. rắnii; pl. răni

ránă s. f., g.-d. art. rănii; pl. răni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÁNĂ s. (MED.) 1. bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. și reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adâncă.) 2. lovitură, (înv.) vătămătură. (Are o ~ ușoară la mână.)

RÁNĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, cicatrice, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, semn, suferință, supliciu, tortură, urmă.

ra s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. CICATRICE. DURERE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SEMN. SUFERINȚĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. URMĂ.

RA s. (MED.) 1. bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. și reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adîncă.) 2. lovitură, (înv.) vătămătură. (Are o ~ ușoară la mînă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ránă (rắni), s. f. – Bubă, plagă. – Mr. rană, megl. rănă. Sl. (bg., sb., cr., slov., rus.) rana (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 304; Conev 92). – Der. răni, vb. (a face răni), din sl. raniti; rănitură, s. f. (înv., rană).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a învârti cuțitul în rană expr. a adăuga la suferința cuiva un nou motiv de suferință; a spori suferința (cuiva).

a pune degetul pe rană expr. a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute.

a răsuci cuțitul în rană (cuiva) expr. a spori supărarea (cuiva).

Intrare: rană
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ra
  • rana
plural
  • răni
  • rănile
genitiv-dativ singular
  • răni
  • rănii
plural
  • răni
  • rănilor
vocativ singular
plural