24 de definiții pentru rabin

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RABIN, rabini, s. m. Conducător religios al unei comunități mozaice, care interpretează dogmele religioase și conduce serviciile rituale. [Acc. și: rabin] – Din pol. rabin, germ. Rabbiner. Cf. fr. rabbin.

rabin sm [At: CAT. MAN. I, 88 / V: (înv) ravi, ravin, (reg) ~bân / A și: rabin / Pl: ~i / E: pn rabin, ger Rabbiner cf fr rabbin] 1 Conducător religios al unei comunități mozaice. 2 Funcția de rabin (1). 3 Titlul de rabin (1). 4 Bărbat care reprezintă o autoritate într-o comunitate mozaică.

RABIN, rabini, s. m. Conducător religios al unei comunități mozaice. [Acc. și: rabin] – Din pol. rabin, germ. Rabbiner. Cf. fr. rabbi.

RABIN, rabini, s. m. Șef religios al unei comunități evreiești în ale cărui atribuții intră interpretarea legii și conducerea serviciilor rituale. – Accentuat și: rabin.

RABIN s.m. Șef religios al unei comunități mozaice, care interpretează dogmele religioase și conduce serviciile rituale. [< pol. rabin, germ. Rabbiner < ebr. rabbi].

RABIN s. m. șef religios al unei comunități mozaice. (< pol., fr. rabbin)

RABIN ~i m. Șef religios al comunităților de evrei. /<pol. rabin, germ. Rabbiner

rabin m. 1. învățătorul legii la Evrei; 2. capul spiritual și predicatorul unei comunități izraelite.

rábin m. (pol. rabin, fr. rabbin, it. rabbino, lat. rabbi, vgr. rabînos, d. ebr. [din aramaicu] rabbi, voc. d. rabb saŭ titlu onorific care precedează un nume proprŭ fără articul). Teolog ebraic: rabiniĭ care aŭ compus talmudu. Preut jidănesc.

rabân sm vz rabin

ravi sm vz rabin

ravin sm vz rabin

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rabin s. m., pl. rabini

!rabin s. m., pl. rabini

rabin s. m., pl. rabini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RABIN s. (BIS.) (înv.) haham, sacerdot.

RABIN s. (BIS.) (înv.) haham, sacerdot.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rabin (rabini), s. m. – Haham. Ebr. rabbenu, prin filiera pol. rabin.Der. rabinat, s. n.; rabinic, adj.; rabinism, s. n., din fr.

RABIN, rabini, s. m. ~ (< ebr. rabbēnu)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RÁBIN (< pol., germ.; de la cuv. ebr. rabbi „învățătorul, stăpânul meu”) s. m. Titlu conferit unei personalități recunoscute ca o autoritate în domeniul religiei. Inițial o formulă de respect, din sec. 1 d. Hr. devine un titlu oficial atribuit experților în materie de legislație; ulterior, utilizat pentru a desemna orice persoană calificată să ia decizii în materie de legi. Ei aveau, mai târziu, în sarcină, să hotărască conform legii rabinice, nu numai în probleme religioase, ci și în cele civile. Ulterior, cu excepția comunităților ultraortodoxe, modelul care s-a impus pune accentul pe activitățile pastorale, sociale, pedagogice și ecumenice ale r.

RABIN, Yitzak (1922-1995), om politic israelian. Lider al Partidului Laburist. Comandant al armatei israeliene în Războiul de 6 zile (1967). Ambasador al statului Israel în S.U.A. (1968-1973). Prim-min. (1974-1977; 1992-1995); ministru al Apărării (1984-1990). Rol important în procesul de pace din Orientul Apropiat și detensionarea relațiilor cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei (acordurile din 1993, Washington și 1994, Cairo). Asasinat de un fanatic israelian. Premiul Nobel pentru pace (1994), împreună cu S. Peres și Y. Arafat.

ravi s. m. v. rabin.

ravin s. m. v. rabin.

Intrare: rabin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rabin
  • rabinul
  • rabinu‑
plural
  • rabini
  • rabinii
genitiv-dativ singular
  • rabin
  • rabinului
plural
  • rabini
  • rabinilor
vocativ singular
  • rabinule
  • rabine
plural
  • rabinilor
rabân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ravin
  • ravinul
  • ravinu‑
plural
  • ravini
  • ravinii
genitiv-dativ singular
  • ravin
  • ravinului
plural
  • ravini
  • ravinilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ravi
  • raviul
  • raviu‑
plural
  • ravi
  • ravii
genitiv-dativ singular
  • ravi
  • raviului
plural
  • ravi
  • ravilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rabin, rabinisubstantiv masculin

  • 1. Conducător religios al unei comunități mozaice, care interpretează dogmele religioase și conduce serviciile rituale. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.