10 definiții pentru răzvrătire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a (se) răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă. – V. răzvrăti.

RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a (se) răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă. – V. răzvrăti.

răzvrătire sf [At: PSALT. 273 / V: (înv) ~vlă~ (S și: răsvlă~), rezvlet~ / S și: răsv~, resv~ / Pl: ~ri / E: răzvrăti] 1 Răscoală1 (1). 2 Nesupunere. 3 Instigare la revoltă. 4 Indignare. 5 (Fig; rar) Agitație (1).

RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a se răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă, rebeliune. Să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii. REBREANU, R. II 47. Sufletul ți-l liniștește, bun părinte. Răzvrătirea noastră vede ținte-nalte, scopuri sfinte; Ea e lupta mîntuirii pentru noi și țara ta. DAVILA, V. V. 122. ◊ Fig. Biruit de răzvrătirea simțurilor... Constantin își descleștă mîinile din ierburile uscate de care se ținea ca deasupra unei prăpăstii, și-și dădu drumul să cadă. GALACTION, O. I 138. Eu nu pot iubi, zise el sculîndu-se, cel puțin nu pot iubi cu răzvrătiri de astea sufletești. D. ZAMFIRESCU, R. 154. ♦ Ațîțare la revoltă, instigare. Colo, jos, în Suceava, găsi-vei răzvrătirea, Clocind și pregătindu-ți mărirea sau pieirea. ALECSANDRI, T. II 68.

răzvrătíre f. Răscoală, revoltă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzvrătíre s. f., g.-d. art. răzvrătírii; pl. răzvrătíri

răzvrătíre s. f., g.-d. art. răzvrătírii; pl. răzvrătíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZVRĂTÍRE s. 1. v. răscoală. 2. v. frondă.

RĂZVRĂTIRE s. răscoală, răsculare, răzmeriță, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (A izbucnit o puternică ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RĂZVRĂTIRE. Subst. Răzvrătire, rocoșire (înv.), rocoș (înv.), rocoșitură (înv.), rocoșenie (înv.), rocoșeală (înv., rar), rocoșit (înv., rar); revoltă, răscoală, răsculare (rar), hainie (înv.), hainlîc (înv.), zurba (înv.), zurbalîc (pop.), tulburare (fig.), sedițiune (livr.), apostazie, răzmeriță (pop.), rebeliune, puci, bunt (înv. și reg.), agitație (fig.), fierbere (fig.), zaveră (înv. și reg.); insurecție, insurgență (rar); lovitură de stat; contrarevoluție; revoluție. Conspirație, complot, conjurație (rar). Răzvrătit, revoltant (înv.), rocoșelnic (înv.), rocoșan (înv.), răsculat, răsculător (înv.), zurbagiu (înv.), rebel, apostat, buntaș (înv. și reg.), buntușnic (înv. și reg.), zavergiu (înv.), insurgent; revoluționar. Răzvrătitor (rar). Conspirator, complotist, complotaș (înv.), conjurat (rar). Adj. Răzvrătit, revoltat, răsculat, rocoșit (înv., rar), rocoșitor (înv., rar), zurbagiu (înv.), sedițios, apostat (livr.), facțios (livr.), rebel, rebelist (înv.), rebelionist (rar); revoluționar. Insurecțional. Răzvrătitor (rar). Conspirativ. Vb. A (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) răscula, a se rocoși (înv.), a se răzmiriți (înv.), a se zavergisi (înv.). A conspira, a complota, a conjura (rar), a răzvrăti (rar), a unelti, a urzi (fig.). V. dezordine, ilegalitate, intrigă, provocare, tăinuire.

Intrare: răzvrătire
răzvrătire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzvrătire
  • răzvrătirea
plural
  • răzvrătiri
  • răzvrătirile
genitiv-dativ singular
  • răzvrătiri
  • răzvrătirii
plural
  • răzvrătiri
  • răzvrătirilor
vocativ singular
plural